Tradiție ortodoxă de peste patru secole la Dobriceni-Olt

Anul acesta se împlinesc 424 de ani de la atestarea documentară a localităţii Dobriceni, din judeţul Olt, şi 251 de ani de la ridicarea primei biserici din localitate. Închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, prima biserica din Dobriceni a fost ctitorită în anul 1764 de arhimandritul Atanasie Dobriceanu, eclesiarhul Mănăstirii Horez, şi de logofătul Matei Dobriceanu, pe timpul domniei lui Constantin Racoviţă. Numele localităţii Dobriceni este pomenit înainte de venirea pe tron a lui Mihai Viteazul, într-un hrisov din 21 mai 1591. Aici ni se spune că Dumitru din Sălcuţa, feciorul jupânesei Visa, a vândut o moşie către sfânta Mănăstire Călui, suma încasată fiind de 3.000 de aspri. Între martorii care iscălesc acest act este şi Radu Ban al doilea din Dobriceni.

De asemenea, în tabela cârmitorilor Olteniei găsim faptul că, între anii 1616-1618, jupânul Radu Ban era ajutat de Stan din Dobriceni. Un alt hrisov, deosebit de important pentru atestarea istorică a localităţii, datat în 10 martie 1661, o menţionează pe jupâneasa Iudita, fiica lui Mihai Comis, nepoată a stolnicului Dumitru din Filiaşi, care „dă de pomană sfintei Mănăstiri Călui, a treia parte din satul Risipiţi, unde printre martori se află şi Iancu – paharnic at Dobriceni“.Toate aceste documente au menirea de a consolida poziţia istorică a localităţii Dobriceni, aducând totodată mărturii importante despre viaţa şi nevoile duhovniceşti ale credincioşilor. Este evidentă aşadar legătura boierilor din Dobriceni cu sfânta Mănăstire Călui, ctitorie a domnitorului Mihai Viteazul.

Localitatea Dobriceni în însemnările cartografice În anii 1718-1739, pe când Oltenia era sub stăpânirea Austriei, autorităţile nemţeşti au alcătuit mai multe hărţi şi dări de seamă amănunţite asupra situaţiei provinciei oltene din vremea aceea. În harta căpitanului german Frederich Schwantz din anii 1720-1722, satele Dobriceni şi Preoteşti sunt însemnate ca făcând parte din judeţul Vâlcea, în rândul localităţilor părăsite. Într-o altă hartă făcută mai târziu de alt ofiţer german se arată că localitatea Dobriceni din judeţul Romanaţi e vecină la miazăzi cu satul Stugiori, astăzi dispărut, care era aşezat între Dobriceni şi Cepturoaia. În cartea administraţiei nemţeşti din anul 1736, se arată faptul că printre boierii hotarnici se află şi Constandin Dobrici. Mai multe amănunte interesante găsim şi în „Tabloul marilor familii olteneşti“, relatate de germani în noiembrie 1719. Printre familiile boiereşti aflăm numele Măldărescu, Fota, Barbu şi Dobriceanu.Din cele arătate nu rezultă o concluzie clară, care să arate faptul că localitatea Dobriceni a împrumutat numele de la familia Dobriceanu. Acest lucru este posibil, datorită faptului că această familie şi-ar fi putut împrumuta numele de la localitate.

Biserică închinată Sfintei Parascheva Începând cu anul 1764, când arhimandritul Atanasie Dobriceanu, eclesiarh al Mănăstirii Horez, şi ruda sa Matei Dobriceanu ctitoresc prima biserică la Dobriceni, la vadul Olteţului, rolul familiei Dobriceanu apare clar în lumina actelor şi însemnărilor ce se regăsesc în hrisoavele şi cărţile bisericeşti. Biserica parohială a dăinuit până în anul 1919, când a fost distrusă din temelie de apele râului Olteţ. Astăzi se mai pot zări doar ruinele sale. Sfântul locaş fusese temeluit pe malul drept al Olteţului, la vărsarea pârâului Corboaia în acesta. În prezent zona este locuită de mai multe familii de rudari. În manualul de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, al pr. prof. Mircea Păcurariu, este prezentată şi această biserică monumentală, de o rară frumuseţe şi de o grăitoare evlavie. Pisania ei, scrisă cu litere chirilice, a fost ridicată ulterior de Comisia Monumentelor Istorice, găsindu-se expusă astăzi la Muzeul Olteniei din Craiova. Ea este executată din gresie masivă, cu litere şi motive de relief, putându-se observa diverse motive decorative (flori de acant, vrejuri, lalele, frunze). În mijlocul ei a fost meşteşugit un cap de înger încoronat, alături de care se observă şi două chipuri umane.De la biserica parohială se mai păstrează până astăzi şi clopotul iniţial, care se găseşte expus la muzeul satului din Dobriceni. Printre slujitorii acestei biserici amintim pe ieromonahul Chiril, frate cu Atanasie, care împreună au îngrijit de ctitoria lor. Primul preot, a cărui păstorire sufletească a comunităţii este cunoscută şi respectată, este Ioan Dinescu, născut la 10 aprilie 1823, care în tinereţe a fost şi scriitorul satului. Acesta a aşezat în Dobriceni bazele învăţământului sătesc, de la 1838. În anul 1894, vine la Dobriceni Dumitru Popescu, care restaurează în anul 1836 biserica parohială zidită în anul 1764, împreună cu boierii Ştefan Dobriceanu şi jupân Dumitru Bucică. La 1898, preotul Dumitru o repară din nou împreună cu Alexandru Dobriceanu, Gheorghe Popescu, Zaharia Popescu, Ghiţă Corboianu şi Dumitru Predicel.

Şcoala din Dobriceni, o realizare a bisericii La 1 septembrie 1897, pe lângă biserică se înfiinţează şi o şcoală, care, la 1 octombrie, primeşte deja într-însa primii 55 de elevi. Această şcoală a fost condusă de preotul Dumitru Popescu, până în anul 1901, când este menţionat învăţătorul Alexandru Crăpătureanu. Părintele Dumitru moare la vârsta de 57 de ani, în anul 1919, fiind înmormântat în Dobriceni, lângă biserica ctitorită de arhimandritul Atanasie Dobriceanu. În anul 1997 a fost sărbătorit centenarul şcolii (1897-1997). De atunci şi până astăzi, credincioşii din localitate împreună cu cadrele didactice au aşezat ca patron al instituţiei pe vrednicul preot Dumitru Popescu, comemorându-l permanent prin diverse programe culturale şi artistice. Între slujitorii vrednici de pomenire care au slujit aici amintim şi pe cucernicul Ioan Bălaşa (1929-1974), tatăl pictorului Sabin Bălaşa, şi pe preotul Nicolae Rădulescu din Bălceşti, Vâlcea.

Parohia Dobriceni în actualitate În prezent, Parohia Dobriceni cuprinde satele Dobriceni şi Preoteşti, fiecare având biserica sa. Întreaga parohie are 270 de familii. Biserica actuală este închinată tot Sfintei Parascheva, a fost construită de către enoriaşii acesteia la cimitirul Dobriceni, între anii 1984 şi 1987. Pictura a fost executată de profesorul Nicolae Budică din Craiova. Slujba de sfinţire a avut loc la data de 14 octombrie 1987, fiind săvârşită de IPS Calinic, pe atunci Episcop al Argeşului şi Muscelului. Între anii 1998 şi 2007, sfântul locaş a trecut printr-un amplu proces de restaurare. În apropierea bisericii parohiale a fost ridicată şi sfinţită o nouă troiţă pictată, din lemn masiv de stejar.

Preot Laurențiu Giurea

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*