Mai bine rămânea plagiator… Și nu începea să cerșească, după voturi, timp. Timp să mai stea cu ciolanul puterii la bot, că alminteri zgărciuri culeg ai lui din el. Baronii, famiglia politică, toți aceia pe care i-a dus de nas. Dar acum se arată și milog. Și ne cerșește răgaz de deșteptare, să mai rămână la putere, chipurile să înțeleagă când și ce a greșit. Să ne dovedească faptul că a înțeles dintr-o înfrângere (reală) mai mult decât din toate victoriile anterioare (plagiate).
Dar exercițiul de smerenie este servit cu același chip (și tupeu) de fariseu… Căci, nici nu a așteaptat să-și șteargă electoratul întristat eventuala lacrimă de (ne)despărțire din primele fraze ale „mărturisirii” că „dottore” în mitomanie s-a pus și în postura de jerfit politic.
Cică el ar fi plecat, ar fi ieșit chiar și anticipat la pensie (!), dar s-a gândit la cei ce l-au votat. Apoi, s-a gândit la cei ce nu l-au votat și aici are nevoie de timp. Să priceapă dacă aceștia nu l-au votat pentru că nu l-au vrut pe el sau nu l-au votat pentru că l-au dorit pe Iohannis. Adevărată dilemă, aproape cât un doctorat în psihologia mulțimilor electorale, nu?!
De fapt, Viorel se laudă cu toți ce l-au votat. Adică, mai corect spus, electoratul care nu l-a votat pe Iohannis. Pentru că nu l-au votat pe mitoman, ca persoană, ci au azvârlit stampila pe el, votând pentru primarii care i-au făcut campanie, votând în numele ajutoarelor sociale și a feluritelor pomeni electorale, votând să nu carecumva să le taie Iohannis pensiile cu fluturașul Poștei Române…
Apoi, mai era o problemă pentru care nu a plecat, ne zice Ponta cu aer de gâgă autoplagiat. Că el se retrăgea, dar asta însemna să plecăm de la guvernare. Nu doar el, ci toată echipa de usliști politici! „Bun, mă retrag, plecăm de la guvernare, dar eu am o responsabilitate faţă de foarte mulţi oameni”. Or, nu asta cu „responsabilitatea” sare în ochi, vorba aceea, discursuri politicianiste tot înghițim de 25 de ani, ci faptul că, nici după o înfrângere, nu a reușit să se desprindă din statutul de „el este totul”! Că, dacă pleacă el, e ca și cum ar pleca tot PSD-ul de la putere!
Iar asta, oricât timp i-ar acorda electoratul, chiar s-ar putea să nu înțeleagă, nu până la vârsta pensiei, ci mult după! Aidoma „tătucului” care nici acum nu a înțeles chestiuni esențiale din istoria post-decembristă! Și care va închide ochii convins că nu a greșit nicicând; ci noi am greșit că nu l-am înțeles!
Dar noi ce păcat avem de plătit pentru a mai rămâne pe cap cu cel ce are nevoie de timp (cam până în 2016!) pentru a înțelege cu ce a greșit el primilor greșiți?! Adică nouă, ăștia care acum, chipurile, ar trebui să-l mai răbdăm până se luminează!
Cu Ion Iliescu au fost 25 de ani… degeaba; cu Viorel Ponta doar câteva mandate. Dar de ce trebuie să avem răbdare să înțeleagă ceea ce oricum vrea el să priceapă?!
Iar dacă pe unul nu am știut să-l scoatem din istorie, măcar pe cel de al doilea să-l expediem într-un CFS politic. Să stea acolo până se va lumina și abia apoi să mai bată cu degetul în urna de vot. Poate, peste un mandat al alternanței dezamăgirilor, din ciclul electoral „Degeaba”, îi va veni din nou rândul. Chiar fără să fi fost nevoie să înțeleagă ceva. Pentru că, la o adică, mai repede ca el, va înțelege electoratul dacă a greșit carecumva când i-a dat cu stampila peste gheara politică.
Oricum, o nouă mărturisire… Și e la fel ca Adrian Năstase care, în loc să se căiască dupa ce a ieșit din pușcarie, ne dă lecții. E drept, Ponta nu a ajuns încă pe acolo, de aceea, în loc să se căiască, se maimuțărește în fază de implorare…
Lasă un răspuns