Îngrijorați de atentatul la libera exprimare din Franța, foarte mulți uită de semnalele de alarmă pe care le-am tras de-a lungul anilor cu privire la dreptul la liberă exprimare și la o identitate românească a românilor din Covasna și Harghita.
În aprilie 2008, aduceam în atenția opiniei publice o declarație făcută încă din 2006 de Antal Arpad Andras, pe atunci deputat în Parlamentul României. ”Am speranța că președintelui Băsescu nu-i va placea daca romanii din secuime vor ajunge sa impartaseasca soarta sarbilor din Kosovo. Trebuie sa se orienteze si sa se decida ce vrea sa devina, adica un Milosevich sau un Tito al Romaniei”. Ulterior, Antal Arpad nu a negat afirmația, ci chiar a susținut-o din nou, chiar în fața unui microfon. Nu am văzut atunci nicio reacție din partea presei sau a vreunui politician din România cu privire la această amenințare cu moartea cât se poate de directă la adresa românilor din Covasna, Harghita și Mureș, comisă de un politician UDMR.
În august 2011, denunțam public amenințarea în stil mafiot la adresa subsemnatului comisă de același Antal Arpad Andras, primarul UDMR în Sfântu Gheorghe, comisă chiar în casa părinților mei. Cu excepția unor reacții anemice locale, niciun politician sau jurnalist de la București nu a sărit în apărarea dreptului meu constituțional la liberă exprimare.
În aprilie 2012, denunțam din nou amenințări la adresa subsemnatului, comise de persoane necunoscute tot la domiciliul părinților mei. Din nou, nicio reacție din partea opiniei publice, a presei sau a politicienilor cu privire la faptul că un jurnalist din România era amenințat pentru că scrie despre abuzurile UDMR împotriva românilor din Covasna, Harghita și Mureș.
În februarie 2010, scriam din nou despre cum eram amenințat cu moartea pentru că am îndrăznit să sesizez Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu privire la caracterul discriminatoriu al steagului secuiesc adoptat ca și steag al județului Harghita. Până la urmă intanța de judecată mi-a dat dreptate și a decis definitiv faptul că arborarea steagului secuiesc reprezintă discriminare la adresa românilor. Nici de acestă dată amenințările cu moartea la adresa subsemnatului nu au impresionat pe cei care acum defilează cu ”Je suis Charlie”.
În martie 2013, eleva Sabina era amenințată cu moartea pentru un gest banal: a venit la școală cu o bentiță tricoloră. Gestul a stărnit atât furia colegilor săi de școală de etnie maghiară cât și reacția abuzivă a dirigintei. Amenințările cu moartea la adresa elevei au continuat însă, fără ca vreun politician să reacționeze public. Salutară a fost însă reacția tinerilor din întreaga țară, care s-au solidarizat cu Sabina.
Tot atunci atât subsemnatul cât și Sabina eram amenințați cu moartea de către un potent om de afaceri din Miercurea Ciuc, un exponent al extremismului maghiar neo-fascist. Mi-am căutat dreptatea în justiție singur, fără sprijinul nimănui, și am aflat că am fost amenințat cu moartea în glumă. Absolut nicio reacție în acest caz din partea celor care acum sunt ”Charlie”. Niciuna.
În ianuarie 2014 aduceam în atenția opiniei publice cazul lui Valentin, un tânăr din Sfântu Gheorghe care a fost amendat de Poliția Locală pentru că a îndrăznit să fluture drapelul României în seara zilei de 1 decembrie 2013. Românul a anulat definitiv procesul verbal prin care fusese amendat la comanda primarul UDMR Antal Arpad. Din nou, nimeni nu a crezut că dreptul la liberă exprimare trebuie apărat în vreun fel. Nici presa și nici politicienii nu au crezut că libertatea lui Valentin trebuie apărată.
În martie 2014, un alt elev covăsnean, Cosmin, este amenințat cu moartea pentru un gest la fel de banal: s-a fotografiat cu drapelul României pe 15 martie într-o piață publică. Numărul celor care au fost alături de el a fost net inferior celor care l-au amenințat cu bătaia și chiar cu moarea. Din nou, justiția a închis ochii în timp ce ipocriții ”Je suis Charlie” au tăcut liniștit și nu au crezut că dreptul la liberă exprimare a lui Cosmin trebuie apărat în vreun fel.
În decembrie 2014 am primit zeci de mesaje insultătoare, în care eram amenințat cu bătaia și chiar cu moartea de către minți bolnave de șovinism. Nicio voce nu s-a ridicat să-mi apere mie, jurnalistului Dan Tanasă, dreptul constituțional la liberă exprimare în condițiile în care scriu și public documente despre abuzurile UDMR împotriva românilor din Covasna, Harghita și Mureș și despre planurile revizioniste maghiare de rupere a României.
Un lung șir de amenințări cu moartea comise la adresa unor români de către extremiști maghiari, amenințări prin care este îngrădită libertatea de exprimare într-o țară ce se vrea democrată. E suficient pentru a vă indigna, ipocriților? Sau reacționați doar la sânge?
Lasă un răspuns