Am un amic deprimat. Toţi avem. L-a lăsat nevasta, dar nu de tot, i-a plecat în Occident să facă bani pentru familie. Sună cunoscut. Amicul ăsta al meu e tânăr, e şomer fără indemnizaţie, stă pe feisbuc, postează citate, brăduleţi de iarnă sau spanac cu ochiuri, după anotimp. E deprimat şi neînţeles.
Nu-l înţeleg iubitele şi ele nu-l înţeleg pe el. Îmi zice: „Am trei iubite. Una îmi tot povesteşte despre soţul ei, că e prea gras şi refuză să meargă la sală. Plânge şi-mi spune ce fericită ar fi dacă soţul ar merge la sală să facă pătrăţele pe burtă. Altfel e băiat bun, nu e beţiv, aduce banul în casă, duce gunoiul. Poveştile ei mă întristează enorm.
De fapt, mă cam enervează. Eu vreau să mai schimbăm subiectul, o întreb de blocarea şoselelor, de terorism, dar ea, nu şi nu, trebuie să-l ducă pe soţ la sală. A doua e nemulţumită de şeful ei. Toată ziua îmi povesteşte cât de prost e şeful şi cât de tare o apreciază ceilalţi colegi. Ea are un iubit, încă de pe băncile şcolii, dar nici ăla nu o înţelege. Şi nici nu o cere de nevastă. Ar fi atât de fericită dacă şeful şi-ar da seama de valoarea ei şi dacă iubitul ei de-o viaţă ar cere-o în căsătorie.
Altfel, şeful e un tip înalt, cu personalitate. Femeile sunt înnebunite după el. Deci, îţi dai seama cât poate să mă dispere! A treia are un câine bătrân cu probleme de vedere. Aproape a orbit. Ea şi soţul ei ţin foarte mult la câinele acela şi nu ştiu ce s-ar face fără el. Să nu moară, doamne fereşte, că atunci căsnicia lor ar fi distrusă! În fiecare zi, iubita asta îmi povesteşte de câinele ei. Şi de soţ. Soţul e foarte grijuliu cu câinele, îl scoate la plimbare şi păţesc diverse lucruri. Soţul i le povesteşte, iar ea mi le povesteşte mie. O dată, câinele a vrut să fugă după o pisică, dar s-a lovit de un gard. Altă dată, o damă a vrut să mângâie câinele şi acesta a început să o lingă pe picioare. Lucruri aparent hazlii, dar sunt triste, fiindcă dovedesc că iubitul lor câine nu mai e ce-a fost odată. Deci, mi-a făcut capul calendar cu câinele. Şi cu soţul. Încep să-mi dau seama că soţia mea este singura care mă înţelegea şi pe mine”.
Păi, şi-atunci, de ce nu găsiţi o soluţie, să fiţi din nou împreună?, l-am întrebat.
„Nu sunt pregătit încă. Aş vrea, mai întâi, să-mi găsesc o iubită înţelegătoare. Căreia să-i povestesc ce femeie deosebită e nevastă-mea!”
Lasă un răspuns