Tragedia de la sediul publicaţiei satirice franceze Charlie Hebdo a şocat lumea civilizată. Pare incredibil dar s-a întâmplat în inima Parisului. Un grup de islamişti îmbrăcaţi în negru au intrat în sediul redacţiei Charlie Hebdo şi i-au împuşcat cu focuri de mitralieră Kalaşnicov pe redactorii prezenţi la serviciu. Au murit 12 jurnalişti, iar alţi cinci au fost răniţi. Un poliţist a fost executat în faţa sediului, pe trotuar. Acţiunea nu s-a întâmplat în Siria, ci în capitala Franţei, “oraşul luminilor”, adică în inima Europei. Martorii au declarat că doi bărbaţi mascaţi au intrat în clădire în jurul orei locale 11.30 (12.30, ora României), strigând “Allah Akbar” şi “Profetul a fost răzbunat”. Numeroase focuri de armă s-au auzit, iar mai mulţi jurnalişti au reuşit să se refugieze pe acoperişul clădirii. În cursul dimineţii, publicaţia a publicat pe Facebook o caricatură a liderului Statului Islamic Al-Baghdadi. Atacatorii erau franco-algerieni, oameni apropiaţi grupurilor islamiste din Franţa. Atacul “crud şi laş”, cum l-au numit oficialităţile franceze şi politicenii străini, de la sediul Charlie Hebdo, ridică mari semne de întrebare privind “islamizarea” Occidentului. Caricaturiştii de la Charlie Hebdo erau specializaţi în satirizarea catolicismului şi islamului.
Majoritatea redactorilor erau atei în spiritul secularismului Revoluţiei Franceze. Stéphane Charbonnier, cunoscut sub numele de Charb, caricaturist şi director al Charlie Hebdo, a fost ucis în atacul armat care a avut loc la sediul revistei. Într-un interviu acordat în urmă cu doi ani, Charb vorbea despre moarte. Caricaturistul nu voia sub nicio formă să lase din mână arma sa – unealta de scris. Spunea că preferă să moară în picioare decât să trăiască în genunchi. “Este poate puțin pompos ce o să vă spun, dar prefer să mor în picioare, decât să trăiesc în genunchi. Trebuie continuat până când islamul va fi la fel de banalizat ca şi catolicismul”, spunea acesta, într-un interviu acordat ziarului Le Monde.
Sigur, “calul de bătaie” al satirei era fie catolicismul, fie islamismul, dar niciodată mozaismul spre exemplu, lucru care i-a enervat pe fundmentaliştii islamişti. Moartea tragică a jurnaliştilor francezi a creat un curent de simpatie şi solidaritate europeană.
Majoritatea europenilor au adoptat sloganul “Je suis Charlie”. Dar poate salva acest slogan şi solidaritatea europeană de o islamizare viitoare a Europei. Curentul ateist european, foarte agresiv şi bine înşurubat în societatea civilă, care atacă cei doi plămâni spirituali ai continentului: catolicismul şi ortodoxia, nu-şi dau seamă că în Europa nu va rămâne un loc gol din punct de vedere religios, în care “iluminaţii” fără Dumnezeu vor conduce, ci acest vacuum spiritual va fi înlocuit de Islamism, un curent religios tânăr şi agresiv. Lovind în Hristos şi Biserica creştină, de fapt se pregăteşte indirect islamizarea Europei, acest lucru nu-l înţeleg propagandiştii agresivi ai ateismului European. Cel mai bun răspuns care l-a dat actualului fenomen secularizant din Europa aparţine scriitorului francez Michel Houellebecq. Mulți îl consideră pe Michel Houellebecq cel mai mare scriitor francez al momentului. Ultimul roman, „Soumission” (Supunere), a declanșat un scandal uriaș: acțiunea se desfășoară în 2022, într-o Franță condusă de un guvern islamic. Într-un interviu incendiar pe care Houellebecq l-a acordat pentru Le Nouvel Oservateur explică ceea ce se întâmplă acum în Europa. Citiţi câteva fragmente şi spuneţi-mi dacă nu are dreptate francezul: “Nu știu exact de ce se tem extremele politice, dar probabil că nu ceea ce este descris în carte: constituirea unei mari puteri islamice și mediteraneene, moderată, după modelul Imperiului Roman, în care Franța și francofonia vor avea rolul de motoare. Eu am surprins o situație, atâta tot. Am reușit să surprind pentru că nu am prejudecăți. Mă comport ca și cum corectitudinea politică nu ar exista. Doar nu sunt un intelectual de centru-stânga! Acord mai mult credit inteligenței maselor decât celei a elitelor. Sunt liniștit. Acest roman va suscita polemici în rândul celor care își câștigă existența din polemici, dar va fi perceput de public ca o carte de anticipație, care nu are nimic de-a face cu viața reală.”. Michel Houellebecq insistă că „nu este vorba de imigrație în cartea mea. Imigrația este doar un ușor catalizator, dar islamizarea se produce din interior.” Houellebecq crede că „Marine Le Pen poate opri imigrația, dar nu poate opri islamizarea; este un proces spiritual, o schimbare de paradigmă, o întoarcere a religiosului. Deci nu cred în teoria Marii Înlocuiri. Nu despre compoziția rasială este vorba, ci despre sistemul de valori și de credințe.” Michel Houellebecq consideră că ateismul e pe moarte în Europa: „Este imposibil să neg astăzi o puternică revenire a factorului religios. Un curent de idei care s-a născut odată cu protestantismul, care a cunoscut apogeul în secolul luminilor și a provocat Revoluția este pe cale să moară. Totul nu a fost decât o paranteză în istoria omenirii.” În această paradigmă religioasă mă îndoiesc că un singur slogan “Je suis Charlie!” poate salva Europa de la o viitoare islamizare.
Lasă un răspuns