Hoția de la Loteria Națională pe înțelesul tuturor!

Mărturisesc, de fiecare dată când am văzut jucăria aceea complicată prin care se extrag numerele câștigătoare la Loto, mi-am zis că nu e cu putință să fie la mijloc vreo mânărie, vreo golănie prin care numerele extrase să fie dinainte stabilite. Nu mă voi rezuma la aspectul tehnic al furăciunii, ci voi încerca să dau un răspuns avizat și la întrebarea care se pune de fiecare dată când se produce o crimă: cui prodest? Cine a avut de cîștigat de pe urma nelegiuirii?

Vom analiza două variante: mai întâi Varianta A, prin care Loteria Națională nu dă niciun premiu 1, nu dă pe nimeni câștigător al premiului 6 din 6!

Pasul 1. Este important pentru infractorii de la Loteria Națională să știe înainte de extragerea numerelor câștigătoare care combinații de numere nu au fost înregistrate pe biletele completate de public, de jucătorii la Loterie. Acest lucru este posibil datorită faptului că fiecare bilet de loto este înregistrat pe calculatorul central atunci când este depus. Depunerea biletelor se face până la o anumită oră și zi, înainte de extragerea numerelor. Rămân astfel la dispoziția infractorilor câteva ore bune în care să afle de pe calculator ce combinații de numere nu au fost propuse de jucători. Rezultatul sunt mii de combinații care au rămas nejucate. Și infractorii de la Loteria Națională decid, la întâmplare, propriu zis, care variantă să fie dată drept câștigătoare în urma extragerii. Adică îi comandă suflantei ce numere să extragă, să le declare câștigătoare.

Pasul 2. Momentul cel mai important intră în sarcina suflantei. Ea nu funcționează cu mingii de ping-pong numerotate, cum ni se pare nouă! Ci fiecare bilă are în interiorul ei un cip mic, mic și al dracului! Scamatoria ca să reușească are nevoie de două seturi de bile, două valijoare, valijoara albă, să zicem, și valijoara roșie. Bilele din valijoara albă au incorporat un anumit cip, cele din valijoara roșie alt cip! Suflanta are 3 inele prin care trec bilele extrase. Primul inel este inelul care face posibilă escrocheria. Acest inel este programat să accepte numai bilele din valijoara albă, să zicem, iar pe celelalte să le respingă! În funcție de cipul incorporat!

Nemernicii de la Loteria Națională au o singură grijă: să nu pună în urnă bilele dintr-o singură valiză, bile care să poarte același cip! Ci pun deoparte bilele pe care au decis ei să le declare câștigătoare, și le amestecă cu restul bilelor din celălalt set, din care au scos, firește, șase bile, perechile bilelor ce urmează să fie extrase ca câștigătoare. Această manevră este posibilă deoarece inelul de la suflantă este programat de onor conducerea Loteriei să recunoască numai cipul de la cele șase bile, cip diferit de cipul celorlalte 43 de bile! Deci inelul nu recunoaște numărul de pe bilă, ci cipul din interior!

(Varianta simplificată ar fi ca numai bilele dintr-o valijoară să poarte un anumit cip, iar celelalte să fie nemarcate. Dar e mai puțin probabilă această variantă, deoarece este nevoie nu numai ca anumite bile să fie atrase de inel, ci și ca celelalte să fie respinse, precum doi magneți care se atrg sau se resping în funcție de cum poziționezi polii acelor magneți!)

Loteria Națională, de când a fost dată pe mâna „grecilor”, a funcționat mai ale după Varianta A, dând un număr suspect de mic de premii I. Mult mai mic decât în anii de dinainte de introducerea suflantei criminale!…

Varianta B, când conducerea Loteriei Naționale decide să dea, totuși, un premiu I. Din lăcomie tipic „grecească”, nemernicii nu se îndură să-l dea, la întâmplare, vreunui amărît ca mine sau ca tine, iubite cititor! Ci programează nu doar numerele, ci și cine să fie fericitul câștigător!

Pornim de la ideea că nu ar exista vreo posibilitate de a introduce un bilet după ora când se închide tragerea și nu se mai primește niciun bilet de loto. Deși la cât sunt de inventivi escrocii dela Loteria Națională, nu exclud cu totul varianta cea mai simplă: completează un bilet Loto după ce se anunță numerele căștigătoare și-l introduc pe competer!

Dacă cumva nu le stă în caracter să fie atât de cinici, de nerușinați, au la dispoziție mai multe posibilități. Bunăoară joacă „pe bune” câteva sute de bilete și le compară apoi cu lista combinațiilor care nu au fost depuse de muritorii de rând, fraierii ca noi! Aleg una dintre aceste combinații, aflată pe un bilet „de-al lor”, și cu ajutorul suflantei numerele de pe acel bilet ies câștigătoare!…

Mai departe, cine se prezintă cu biletul să ridice banii, este alt prilej de golănii pentru conducerea Loteriei Naționale! Chipurile câștigătorii vor să rămână necunoscuți!… În alte țări acești câștigători sunt bucuroși să se arate lumii, să se bucure împreună cu familia, cu prietenii, eventual să-i facă pe dușmai să pleznească de ciudă!…

Numai ciudații ăștia de români, nu! Nu vor să se afle de norocul ce a căzut pe capul lor! Nu cumva să trebuiască să-și plătească restanțele la întreținere!… Nu mai insist cu alte matrapazlîcuri care se mai fac sub aceeași oblăduire! Mă rezum la esențial!

*

Cui prodest? Unde se duc banii atât de mulți câștigați cu atâta trudă?! După o informație căpătată întâmplător în dimineața acestei zile, 70 la sută din încasări le iau „grecii”, adică firma cu care Loteria Națională a încheiat un contract pentru care ar trebui împușcați toți, până la portar, din toate cele trei schimburi! Am pus între ghilimele, „grecii”, deoarece banii nu ajung de fapt la firma respectivă, ci sunt sever dijmuiți de cei pe care i-a reprezentat directorul Loteriei care a semnat contractul, plus ceilalți directori care au mai fost pe post de atunci. Acești funcționari i-au reprezentat pe cei care i-au pus în funcție: partidele politice, cele care participă de 25 de ani la actul guvernării în România! Partidele politice au nevoie de mulți bani, atât pentru buzunarul propriu al liderilor, cât și pentru cheltuielile mari pe care le au! Au nevoie mai ales de bani iliciți, de care să nu dea nimeni socoteala! De aceea le-a trebuit o firmă străină, de care fiscul nostru să nu se poată interesa prea mult, ce face cu banii câștigați în România.

Mi-aduc aminte bine, în 1990 sau 1991, presa, încă liberă și scormonitoare pe atunci, a descoperit o escrocherie cu niște vapoare care au adus zahăr în țară în beneficiul unei firme obscure. Nu s-a putut afla ce persoane se aflau în spatele acelei firme. S-a descoperit însă că din beneficiile acelei firme s-au înfruptat toate partidele politice parlamentare la acea dată!… De atunci, presa n-a mai avut acces la dovezile că practica aceasta a continuat. Dar putem dormi liniștiți, partidele noastre nu se întrețin nici azi din cotizații sau donații.

Mi-aduc aminte ce mi-a povestit Aurel Șeitan, național-țărănist din tată-n fiu! Ani grei de închisoare la activ, participare la rezistența din munți etc. După 1990 s-a grăbit să vină în Țară și să se prezinte la partid, să pună umărul la redresarea PNȚ-ului și a Țării! Să pună umărul și o sponsorizare, o donație modică, de câteva mii de dolari. Casierul partidului i-a mulțumit cam în acești termeni: „Măi, Aurică, nu te dau pe tine banii afară din casă!… Păstrează-i! Dar semnează-ne o hârtie că ne donezi un milion de dolari! De hârtia asta am avea nevoie!…” Trăiau și Corneliu Coposu, și Ioan Diaconescu!… (Răspunsul răposatului domn Șeitan, cu altă ocazie, în romanul cu același nume, ȘEITANII…)

Păi dacă un partid ca PNȚCD-ul s-a pretat la asemenea malversații, vă dați seama ce se putea petrece la casieria celorlalte partide, mult mai bine reprezentate în Parlament și în guvern!