Delictul lui Horațius și (ne)opinia lui Klaus…

Aproape ca în „marțea neagră”… De data aceasta, însă, inițiativele au fost lansate la lumina zilei, ba, chiar sub patronajul Președinției! Căci, dacă tot l-au prins pe șeful statului la prima lui ieșire publică instituțională, magistrații de la CSM au forțat lucrurile. E drept, au forțat nota chiar pe „eroarea” lui Klaus Iohannis de a se fi arătat interesat ca CSM să obțină cât mai repede dreptul la inițiativă… legislativă. Desigur, acum rămâne de văzut dacă a fost vorba de o „eroare” sau, de fapt, un atavism al vremurilor în care acesta era „nominalizatul” USL-ului!

Or, atât le-au trebuit magistraților! Căci oferta neamțului nu mai reprezenta doar un simplu colț de batistă de care Justiția să-și șteargă lacrimile „asupririi” de către presă. De asta au avut parte în mandatul lui Traian Băsescu! Acum, magistrații CSM au vizualizat șansa ridicării acelui eșafod pe care să sacrifice „neghinele” societății. Neghinele care le deranjează lor rostul de putere în stat!

Iar ocazia creată de „interesul” lui Iohannis pentru extensia puterii judecătorești cu un braț legislativ, via CSM (care, pe lângă o Inspecție Judiciară poate beneficia și de un Legislativ Judiciar, nu?!), era totuși prea mare pentru ca magistrații să atârne ștreangul impunerilor doar de gâtul stafidit al presei. S-a țintit dară mai sus: la „aleșii” neamului. Cei ce au acel drept de inițiativă legislativă la care poftește CSM-ul.

Și nu s-a răsturnat balanța cu magistrați, împiedicată carecumva de condeiul presei, ci efectiv pare a se fi dezmembrat ciocanul dreptății, unul dintre judecătorii CSM, un alt „Danileț” (la vremuri noi, reclamanți noi!) vrând ca CSM să aibă dreptul de a-i sancționa pe politicieni pentru declarațiile care ar putea afecta „independența Justiției”. Pentru a-i amenda și, în cele din urmă, curat democratic!, pentru a-i determina să plece din viața politică. Iar arsenalul a fost preluat din călimara cu ranchiuni anti-presă a lui Danileț și Hăineală-hârjoneală (prietenii știu de ce!) de Horațius Dumbravă, care a sărit direct (alte timpuri, alte frustări!) la gâtul clasei politice!

Astfel, dacă reclamantul de epocă „băsistă” cerea ridicarea dreptului de scriere pentru gazetarii care deranjau prea liberul arbitru al Justiției (impunând, incriminare penală a articolelor ca delicte de presă), „Horațius”, noul reclamant de serviciu (mult mai stanilist, însă), neavând probabil ce drept de iscălitură să le ridice politicienilor (că ăștia nici să se semneze nu știu!) a propus eliminarea lor din viața publică. A tuturor acelora care, oricât de „aleși” ar fi, îndrăznesc a comenta deciziile judecătorilor.

Așadar, adio simple comunicate de indignare din partea CSM-ului! Mai ales că nu le citea nimeni! Magistrații vor un nou instrument. Nota de înfierare și indexare! Eventual, lecturată la radioul public să aibă habar națiunea, nu ce scriitor nu mai trebuie citit (alte vremuri, alte pretenții!), ci pe care politician să-l surghiunim din viața publică.

Oricum, primul atac la adresa libertății de exprimare din mandatul noului președinte s-a înfăptuit chiar în prezența acestuia. Și totuși, dacă ne gândim la marțea neagră, este chiar al doilea atac la statul de drept în prezența sa. Or, dacă la vremea primei „marți negre” vorbele lui nu prea contau, acum avea ocazia să dea de pământ cu CSM-ul. Cu tot cu acel zid care a fost ridicat vreme de două decenii și jumătate în jurul magistraților care au înlocuit principiul justiției „înfăptuite în numele legii” cu propriul „drept de interpretare judecătorească”.

One Response to Delictul lui Horațius și (ne)opinia lui Klaus…

  1. Pingback: Delictul lui Horațius și (ne)opinia lui Klaus…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*