Sub Klaus Iohannis, prima condamnare la moarte; tehnologia cianurilor…

Într-un necesar şi real proces al comunismului, mereu amânat în substanţă şi cosmetizat cu tot soiul de derogări subliminale (moşteniri directe sau indirecte, foloase) s-a amintit prea puţin de martirajul pământului românesc în structura sa vie. Expansiunea nitraţilor şi nitriţilor în sistemul plasmatic al pământului, în pânzele freatice, este omniprezentă pe harta ţării, cu reducţii în zonele necooperativizate. O agricultură chimizată excesiv a îmbolnăvit pământul, ultimii 25 de ani (cu toate consecinţele dispersării marilor trupuri de teren fertil, cu intrarea în odihnă prin nelucrare a unei bune părţi a acestuia), 25 de ani fiind o câtime temporală infimă în convalescenţa/regenerarea de la sine a pământului îmbolnăvit.

Nici o guvernare post-revoluţionară nu şi-a propus ca obiectiv esenţial (dincolo de pariuri rizibile) refacerea sistemului de irigaţii, punerea în lucru a soluţiilor de recuperare a sănătăţii solului, sprijinirea concretă, pas cu pas, a micului producător agricol. Or tocmai în această perioadă, prin decizii secretizate în cea mai mare parte, suntem la un pas de a asista la eutanasierea solului în întregul său şi, în relaţie directă, a biografiilor care îl populează. Acceptarea şi susţinerea introducerii în teritorialitatea românească a cianurilor (sub impactul unor contracte economice discutabile ca beneficiu naţional şi având ca urmare sigură apariţia unor reale lagăre de exterminare în zonele de prelucrare a minereului conţinând metale nobile – aur, argint, etc. – şi, în extensie, otrăvirea pânzei freatice pe capilaritatea subterană a apelor) dovedeşte inconsistenţa deciziilor oligarhiei politice pentru care timpul prezent şi viitor al existenţei fiinţei naţionale nu contează.

Abia numit ca ministru al Economiei şi Turismului, juristul Mihai Tudose declara obligativitatea demarării extracţiei miniere la Roşia Montană (şi în punctele de lucru adiacente proiectului), deci autoriza de la sine derularea unor contracte încă neclarificate ca legalitate, cum scrie presa, singurul amendament la utilizarea cianurilor fiind imposibila apariţie a unei invenţii, o noutate în acest domeniu şi care ar impune interzicerea cianurilor.

La cumpăna dintre ani, deloc întâmplător, principalele gazete de profil economic şi/sau de afaceri din Anglia titrează ca eveniment principal, ca anunţ al încheierii epocii utilizării cianurilor în prelucrarea minereurilor, succesul înregistrat de componenta Ortac Resources Ltd – CMC Chimie SRL care, folsind soluţii de thiosulfat, anunţă PRELUCRAREA ECOLOGICĂ A MINEREURILOR AURIFERE! Din articolele de primă pagină din Morningstar, Bloomberg Businessweek, McGraw hill Financial, cu argumentele date de prelucrarea de către CMC Chimie SRL a opt tone de minereu extras din depozitul Šturec – Slovacia se anunţă scoaterea cianurilor din componenta minieră! Ortac Resources Ltd a anunţat miercuri rezultatele positive ale programului de prelucrare a probelor prelevate din depozitul Šturec din Slovacia şi că anunţă astfel încheierea prezenţei cianurilor în tehnologiile miniere. Informaţia, de o maximă importanţă pentru civilizaţie, crează enunţul unei cuvenite nominalizări la Premiul Nobel a componenţilor creativi din interiorul acestui CMC Chimie SRL. Un plus de documentare fixează geografic respectivul CMC la Cărbunari, componentă a comunei Dumbrăviţa, la 11 km de Baia Mare, România. Omul de afaceri Victor Florean are aici o firmă cu obiect de activitate clarificat în extracţia şi prelucrarea marmurei şi granitului dar şi producerea de betoane. Şi continuăm investigaţiile în presa din Marea Britanie.

CMC Chimie S.R.L. (“CMC”) este o companie privată romanească înfiinţată pentru a dezvolta tehnologii inovatoare ecologice în prelucrarea minereurilor de aur și argint. CMC este parte din CMC Group și tehnologia de procesare de aur și argint, care folosește un compus tiosulfat ca un lixiviant, a fost stabilit și brevetat de către echipa lor pe parcursul anului 2007 – 2013. Echipa este condus de inventator Dr. Jack Goldstein, care a desfășurat activități de cercetare și testări pe bază de compuşi ai tiosulfatului brevetând tehnologiile specifice.»

Şi recompun dintr-un dialog purtat cu dr. Jack Goldstein la Iaşi, la Salonul Internaţional Inventica, realizat de Institutul Naţional de Inventică. Adaug că dl. Goldstein este ieşean ca origine şi absolvent al Facultăţii de chimie din Iaşi.

Jack Goldstein: “Sistemul a pornit bine ca idee în 2009 pe considerentul că în acel moment Institutul de Mine şi Metalurgie Neferoasă din Baia Mare mai exista. Şi-n acel moment s-a putut face o cercetare având ca acţionar principal statul român. Cercetarea s-a şi finalizat cu un colectiv, aşa cum se şi vede, în prezentarea din Salon. În urma cercetării a rezultat o tehnologie cu rezultate la care nici măcar colectivul nu s-a aşteptat. Acesta este adevărul. Iar la rezultate mă refer atât la randamente care, în unele cazuri sunt comparabile sau chiar mai bune decât randamentele de extracţie cu cianuri, iar preţurile reevaluate, comparate cu „Gold Corporation Roşia Montană”, pe unele componente, mai mici. Sigur, vorbim de un sistem de lucru ca cercetare şi nu la nivelul unei producţii în sine. (…) Se impunea un surplus de cheltuieli pentru dotarea staţiei pilot. Urmarea: staţia pilot, aşa cum era, a fost desmembrată, dusă la fier vechi, şi am rămas suspendaţi pe cercetare un an de zile (!). O cercetare care a fost brevetată în 2009 iar în 2011 brevetul a fost augmentat ca brevet internaţional în 40 de ţări. S-a găsit soluţia unei sponsorizări pe interes de afaceri dar şi aici obţinerea fondurilor a intrat în impas. (…)

Investitorul de care vorbeam (dl Victor Florean), în afară că are o staţie pilot funcţională, este preocupat de obţinerea de fonduri europene pentru parcurgerea acelor 6 luni de experiment pe staţia pilot plus c.v. de forţă de muncă, reactivi, transport, ş.a.md., bani mulţi. Acest investitor a mai făcut un pas: a trimis diagrama procesuală în vest, produsele intermediare şi, spre mulţumirea tuturor, rezultatele au fost foarte bune (conţinut,   valori, randamente).

Ca un corolar se poate concluziona: randamentele de aur pentru rezerva de Baia Mare ajung de 90 procente, pentru Roşia Montană la 85. Şi se impune o subliniere: rezerva de Baia Mare nu poate fi prelucrată cu cianuri datorită prezenţei arseniului. Din multele alte încercări, inclusiv ale chinejilor, rezultatul a fost negativ.

În tehnologia noastră, pentru argint, randamentele sunt mai bune decât la cianuri, ajungând cu randamente până la 80 la Roşia Montană şi în jur de 85-90 la Baia Mare. Mai explicit, dacă eu am un gram în minereu, eu scot 0,9 grame din minereu.

Ca preţuri, ca parte economică, şi investiţia este mai ieftină datorită 1/dispariţiei iazului de cianură şi 2/dispariţiei costurilor de neutralizare a efectelor cianurii în proces şi post-proces. Acest iaz imens de 80 de hectare impune izolare, securizare, pază, programe de avarie cu oameni pentru aşa ceva, utilaje. Dincolo de toate acestea, indiferent de perfecţiunea sistemului, tot vor exista infiltraţii necontrolate, atingeri de pânze freatice…″

″Singurul segment îm care noi suntem mai scumpi se referă la preţul soluţiei de thiosulfat: de trei ori mai scump decât cianura. Explicaţia constă în faptul că thiosulfatul nu este un reactiv cu folosinţă uzuală cum este cianura. Se produce în cantităţi mici, inclusiv în România. Dar aici trebuie mii de tone! Dacă se trece la producţia uzinală a acestuia preţul va scădea. Apoi, ca şi cianura care vine în soluţie, că nimeni nu mai face cianură solidă, şi thiosulfatul va fi în soluţie, deci cu un cost redus faţă de aceeaşi substanţă în cristal curat. Iar în România am tot ce-mi trebuie pentru producerea thiosulfatului (tehnologie, bază de producţie, tot). Iar spre deosebire de tehnologia pentru cianură aceasta nu este una periculoasă. Are sodă şi sulf. O tehnologie simplă. Cît priveşte periculozitatea thiosulfatului, acesta se foloseşte ca agent de stropire în agricultură şi, mai în clar, nu poţi să-l bei, dar dacă te speli pe mâini cu el nu se întâmplă nimic″.

Revenind la declaraţiile din presa britanică, dl. Vassilios Carellas, CEO Ortac, a declarat: „Aceste rezultate (prelucrarea la Cărbunari a 8 tone minereu din Slovacia, n.r.) au depăşit aşteptările noastre şi ne asigură o reală oportunitate pentru dezvoltarea unui parteneriat de investiții fără cianură legate de dezvoltarea exploatării la Depozitul Šturec în Slovacia, și poate chiar alte exploatări, în altă parte. Aceste teste la scară pilot s-au sprijinit pe mai vechile testări de laborator efectuate pe eşantioane de dimensiuni mult mai mici. Este semnificativ faptul că utilizarea de tiosulfat aduce, de asemenea, avantaje de mediu, așa cum este utilizat în mod obișnuit ca îngrășământ și, ca atare, este considerat a fi non-toxic. ” (…)

“Ortac este în discuţii cu CMC privind dezvoltarea tehnologiei de procesare patentată de CMC , care a demonstrat acum că recuperările bune de aur și argint în ambele situaţii: în laborator și la scară mai mare, în staţia pilot pot fi realizate la scară industrială de producţie. Metoda CMC reprezintă o abordare diferită tehnologiilor utilizatoare de cianuri și Ortac este acum in discuţii cu părțile terțe interesate în extinderea și comercializarea tehnologiei CMC.”

În concluzie: Prin CMC Grup SRL – Baia Mare, prin invenţiile brevetate în România şi având ca autori pe dr. Jack Goldstein şi Co., Preşedintele Klaus Iohannis poate şi are obligaţia de a condamna la moarte tehnologiile miniere de prelucrare pe bază de cianuri, guvernul fiind în măsură de a propune spre aprobare parlamentului Legea de interzicere a utilizării cianurilor în procesele de prelucrare minieră şi, pe de altă parte, să revadă în regim de urgenţă contractele existente în acest domeniu şi care ar putea prejudicia mediul. Această lege răspunde concret mai multor prevederi constituţionale angajând, în alt plan, revigorarea exploatărilor miniere, crearea de locuri de muncă directe şi în domenii adiacente (construcţii, chimie, transport, cultură).

Sigur, sunt mulţi investitori (între care bănuim existenţa unor politicieni, oameni de afaceri şi ziarişti români) interesaţi să nu-şi piardă beneficiile prin rezilierea contractului angajat de stat cu firmele utilizatoare de cianuri şi care se vor opune instituirii Legii de care aminteam (aşa cum s-au opus aprobării Legii privind votul electronic sau prin corespondenţă). Legea de interzicere a cianurilor poate fi, pas cu pas, unul dintre paşii spre normalizarea vieţii social-economice din România, pentru o evoluţie benefică a democraţiei participative, inclusiv pentru protejarea unor componenţi ai clasei politice faţă de posibila subordonare interesată în afacerile unor trusturi financiare.

Atât preşedintele Klaus Iohannis cât şi premierul Victor Ponta primesc o şansă suplimentară din partea societăţii civile pentru parcurgerea unei noi etape de scoatere a ″cianurilor″ din discursul politic şi înlocuirea acestora cu fapte clare, convingătoare pentru noul parcurs pe care s-ar putea înscrie România. Restaurarea unor componente ale economiei care pot elimina susţinuta ″cedare treptată de suveranitate″, varianta fostului preşedinte, Traian Băsescu, este o obligaţie elementară a tuturor instituţiilor democraţiei autentice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*