Linșarea unei Revoluții…

După ce a făcut un plonjon financiar-bugetar pentru a distrage atenția de la esență (în speță, redefinirea Revoluției Române!), guvernul a reușit să introducă în tonomatul de rescriere a istoriei o altă secvență importantă a Revoluției. Momentul care trasează punctul de plecare spre libertatea noastră, și al asumării valorilor democratice, moment care stă în coasta martirizării nomenclaturiștilor așezați de două decenii și jumătate peste jertfele tinerilor din Decembrie 89.

Pentru a rescrie momentul zero al libertății noastre, pe care „socialiștii” vor să-l pună într-un zero înghiontit între două acolade sinistre, guvernul a „gafat” la capitolul bugetar al remunerațiilor acordate revoluționarilor. După care anti-revoluționarul democrației V. (dar nu de la Victorie, ci de la Vendetă!) Ponta a venit cu necesara „corecție”.

Și sunt două modificări esențiale, nu pentru cuantumul și modul de acordare al indemnizațiilor revoluționarilor, trecători prin această lume, ci pentru felul de încrustare a istoriei pentru vremuri mult mai lungi decât viața muritorilor care își cer acum drepturile.

Evident, guvernul nu a făcut greșeala de a anula indemnizațiile tuturor revoluționarilor, ci doar a „sărit” o categorie. Suficient cât să aibă pretextul intervenirii în lege cu lutul demitizării eroismului zielelor de Decembrie.

Astfel, pentru a îndrepta „eroarea” de a fi amânat pentru următorii doi ani, până în 2017, plata indemnizaţiilor la care au dreptul revoluţionarii care „în decembrie 1989, au mobilizat şi condus grupuri de oameni, construind şi menţinând baricade”, Guvernul a introdus o „erată” elaborată. Un cal troian legislativ, guvernanții intervenind cu o ordonanţă de urgenţă prin care revoluţionarii „care au condus grupuri de oameni şi au ridicat baricade” trebuie să obţină un nou certificat care să le ateste meritele.

O ordonanță care, nu din pespectiva impunerii unui nou certificat este nedreaptă, ci din redefinirea fundamentelor acordării celor dintâi titluri de revoluționari (și singurele legale și morale). Asistăm în acest fel la diluarea rolului pe care l-au avut unii revoluționari (acum această categorie, după care, cum somnul națiunii de revoluționari naște monștri indiferenței vor urma, rând pe rând, toate „clasele” revoluționare), prin redefinirea „Luptătorului Remarcat prin Fapte Deosebite” drept „Luptător cu Rol Determinant”.

Revoluționarii au trecut cu nepăsare peste această primă „îndreptare”… Poate și pentru că modificarea titlului, deși vorbim de un cu totul alt sens, le asigură pe mai departe primirea indemnizațiilor.

Dar cea mai grosolană intervenție în noul fel de a structura istoria Revoluției Române o găsim în redefinirea actului revoluționar. Este vorba de eliminarea revoltei ca acțiune anti-totalitară și ștergerea contribuției Armatei Române care, prin fraternizare, a contribuit la victoria Revoluției. Este cel mai mizerabil bocanc pe care îl primește Armata Română. Ba, mai mult, este insinuată posibilitatea strecurării Armatei în rândul „forțelor de ordine care au reprimat”.

Iar schimbarea revoluției anti-totalitare într-o simplă revoltă a cetățenilor reprezintă un atac la însuși primul articol al devenirii noastre. Articolul 1 din Legea revoluționarilor care precede și fundamentează chiar prima Constituție postdecembristă. Și pe care guvernanții l-a-au schimbat abuziv, intervenind acolo unde un sfert de secol nimeni nu a îndrăznit să pună o virgulă.

În noul sens, Revoluția Română nu a fost anti-totalitară (să înțelegem dară că nici regimul comunist nu a fost schimbat, ci s-a perpetuat?!). Or, mâine-poimâine s-ar putea să asistăm la definirea Revoluției Române drept „perestroika românească”…

Rușine, V. Ponta!

One Response to Linșarea unei Revoluții…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*