Acestea sunt credințe false. Unele provin din vechile religii care au existat pe teritoriul țării noastre înainte de venirea creștinismului, altele au fost împrumutate de români când au intrat în contact cu alte popoare, iar altele sunt inventate de noi de-a lungul timpului. De aproape patruzeci de ani le combat, dar zadarnic. Ele sunt adânc înrădăcinate în mentalitatea multora dintre noi și nu pot fi scoase așa ușor. Interesant este că se transmit cu ușurință și tinerelor generații. Ele se deosebesc de la o localitate la alta. Sunt multe.
Pe la începutul secolului trecut, un folclorist, Artur Gorovei, a adunat într-o carte, Credinți și superstiții (București, Editura Socec, 1915, 2 vol., 465 pagini) asemenea superstiții, pe care le-a cules din scrieri și direct de pe teren. Ca să înțelegeți mai bine despre ce e vorba, voi menționa câteva din ele: dacă-ți traversează mâța drumul, e piază rea; dacă auzi cucuveaua cântând, e semn de moarte; dacă Sf. Împărtășanie are o anumită poziție în linguriță, cel ce o primește mai trăiește sau moare; dacă găina cântă cocoșește, e semn de moarte etc.
Am adus în discuție această temă, fiindcă în ultimele săptămâni am avut două asemenea evenimente în parohie. Într-unul din cazuri, cineva a venit dintr-o altă parohie și a făcut un parastas la o rudă din parohia noastră, pe motiv că anul acesta are nuntă cu copilul și nu trebuie să facă în casă parastas, fiindcă-i merge rău copilului în familie. În al doilea caz, niște tineri s-au dus într-o altă parohie să se cunune, fiindcă în biserica satului lor, în aceeași zi, mai era și o înmormântare. Am spus de nenumărate ori și o voi repeta cât va fi nevoie: fiecare slujbă își are rostul ei: înmormântarea e una, cununia e alta. Nu se influențează una pe alta. Dacă, totuși, cineva se teme de o asemenea alăturare, poate să se ducă în altă parohie să se cunune. Nu este nici o supărare. Important este să nu rămână familii necununate.
Așadar, dacă respectați aceste superstiții, nu aveți nimic de câștigat; dacă nu le respectați, nu aveți nimic de pierdut. Ele n-au nimic comun cu învățătura noastră creștină, ortodoxă. Decât să spargeți însă oala în capul popii de câte ori se afumă ciorba după aceea, nu aveți decât să le respectați!
Lasă un răspuns