Ceva-ceva a recunoscut el încă din vara lui 2014! Nu a spus el de-a dreptul că a plagiat, dar s-a lamentat că, la o adică, la cât timp a trecut, oricum fapta s-ar fi prescris. Ba, a dat și un exemplu pe măsură, justificându-se că, la o adică, și dacă omora pe cineva, „după 16 ani era liber”.
Și chiar dacă analogia a fost șocantă, nimeni nu a stat să desfacă firul în patru. Că doar nu era să-i luăm în serios vorbele! Și totuși, poate atunci ar fi fost într-adevăr un moment în care trebuia să-i luăm de bună „mea culpa” oferită în aerul de fanfaron.
În primul rând, de ce o comparație între plagiat și omucidere? Poate pentru că, nu-i așa?!, subconștientul lucrează chiar și în cazul mitomanilor pur-sânge. Și ar fi trebuit să ne întrebăm dacă nu cumva cei 16 ani dați de la „prescrierea” faptei nu se refereau la altceva? Pentru că, de la săvârșirea plagiatului, trecuseră la acel moment doar… 11 ani. Să mai fi avut el ceva pe suflet? Să zicem, „16 ani fără Panait”?…
Acum, Miki-Mouse a revenit. Cu o altă trăznaie, cerând să-i fie anulat titlul de doctor! Pentru că, nu-i așa?!, „dottore” e jurist (nu știm la nivelul căreia dintre multiplele sale personalități, dar e jurist!) și nu avea de unde să știe că renunțarea la titlu nu elimină răspunderea faptei de plagiat.
Mai rău, cerând universității care i-a acordat titlul să i-l retragă, „dottore” a pus practic comisiile de la vremea respectivă într-o situație dificilă. Pentru că solicitarea anulării titlului duce de la sine la motivul principal, plagiatul, ceea ce ar deschide o adevărată cutie a Pandorei, atrăgând răspunderea de la nivelul conducătorului de lucrare, doctorul în drept pe drept N0049 Jilava, la restul comisiei și chiar semnatarul ordinului de eliberare a titlului. Ministrul!
După ce a săvârșit „gafa”, căci e probabil ca vreun „prieten” să-l fi împins în capcană („Hai să vezi și tu cum e pe la Jilava!”), „dottore” a încercat să îndrepte lucrurile. Dar a dat-o cu statutul de vinovăție direct în zidul statului în stat. Că, dacă a ridicat el ziduri de protecție pentru baroni, de ce să nu sară și el gardul? Așa că a decis să folosească instrumentul guvernamental pentru a impune un act oficial de deresponsabilizare. O ordonanță de urgență pentru a strecura în lege prevederea ca un titular de diplomă să poată renunța oricând la act. Evident, fără nici o sancțiune și fără a declanșa tăvălugul asupra acelora care s-au lăsat păcăliți de validitatea și „originalitatea” piesei de impostură doctorală. Dar poate că necesitatea ordonanței i-a fost dictată și dinspre ultimii baroni care mai trag de sforile tot mai roase. Căci, nu doar primărița vocală e pe fărașul plagiatului, ci multe alte personaje. Și se impune dară o lege de „amnistie” a plagiatorilor PSD!
Desigur, Univeristatea București nu a putut decât să aprecieze onestitate premierului de a renunța la titlu. Pentru că așa își poate apără imaginea și poate evita să-i sancționeze pe cei care au sprijinit infracțiunea în fașă doctorală.
Numai că lucrurile nu sunt așa simple! Și, după cum renunțarea la permisele auto obținute ilegal nu a dus la eliminarea răspunderii penale, la fel stau lucrurile și în cazul altor „titluri”. Apoi, chiar dacă ar modifica legea cu un asemenea articol, legea operează pe viitor. Asta o știe orice jurist. Fie el și plagiator penal! Răspunderea rămâne…
Și nu în ultimul rând, un doctor care cere anularea lucării sale pune sub semnul întrebării diplomele anterioare, foile matricole și restul actelor oficiale care, dimpreună, au dus la statutul universitar care i-a permis să forțeze și un titlu de doctor.
Așadar, „dottore” până la capăt, Victor Ponta își cere singur autopsia educațională!
Lasă un răspuns