Dileme în Diaspora: partid naţional unit sau formaţiuni politice locale?

În ultima vreme s-a amplificat dezbaterea publică între românii din Diaspora, mai bine zis a celor care locuiesc în partea vestică a Uniunii Europene. Sunt voci, ca cea a unei doamne din Austria, cu numele ce seamănă cu cel al Clarei Petacci, amanta lui Mussolini, care susţine înfiinţarea unui partid al românilor după modelul UDMR din România. Ideea a fost preluată şi de alte asociaţii româneşti din Franţa, Italia sau Spania. Se merge pe ideea unei minorităţi româneşti puternice în ţările de adopţie, în special acolo unde numărul românilor e considerabil: peste un milion şi jumătate în Italia, peste un milion în Spania şi aprope de un milion în Franţa şi Belgia. Înfiinţarea unui partid românesc minoritar în ţările de adopţie după modelul UDMR cred că ridică deocamdată mari probleme din partea autorităţilor din ţările gazdă. Sigur că la alegerile locale în Italia, Franţa sau Spania românii cu drept de vot ar reuşi să impună consilieri locali şi regionali, ba chiar şi primari. Dar atât. În Austria, Germania sau U.K., românii constituiţi într-un partid local ar fi spulberaţi electoral. La alegerile parlamentare partidele româneşti ar fi ca şi inexistente.

De aceea, nu cred, deocamdată, în existenţa unor partide politice româneşti minoritare puternice în Diaspora. Mai degrabă cred într-un mare partid românesc „Diaspora” în emisfera vestică a UE, care să aibă o dublă valenţă: la locale să se orienteze spre pacte şi alianţe cu partidele din ţările gazdă, care să le ofere românilor posturi de consilieri locali şi regionali pe listele lor sau proprii şi chiar funcţii de viceprimari sau primari, iar la alegerile parlamentare să se unească pentru a impune parlamentari din Diaspora în Parlamentul României sau prin alianţe bine negociate, chiar deputaţi în parlamente naţionale ale Spaniei, Italiei, Franţei sau Austriei. Încă nu s-a copt momentul istoric, ca românii să organizeze în ţările gazdă în partide minoritare după modelul UDMR din România. Ar duce la o înfrângere electorală previzibilă şi la ostilitatea autorităţilor din ţările gazdă. De aceea, demararea acţiunii pentru înfiinţarea unui partid al românilor „Diaspora” care să se implice în viaţa politică a României şi pe plan local în consiliile locale şi regionale ale ţărilor gazdă e soluţia care o aşteaptă cei care au plecat masiv din ţară după 1990 şi, mai ales, după anularea vizelor în 2002. Românii din Diaspora trebuie să se unească şi prin acţiunile lor să ajute ţara să se ridice şi să apere interesele celor plecaţi care nu au uitat de cetăţenia română, neam, tradiţii şi Ţara Mamă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*