Vlad Hogea a murit de inimă frântă…

Vestea fulgerătoare a morții camaradului și prietenului Vlad Hogea, în a treia zi de Crăciun, m-a tulburat cumplit sufletește. A rămas în urma lui o soție și o fetiță cu inimile zdrobite. Moartea fostului deputat naționalist Vlad Hogea a căzut ca un trăznet peste pacea și bucuria praznicului Crăciunului. După ce am aflat știrea de pe blogul lui Bogdan Diaconu, liderul PRU, am rememorat momentele întâlnirii cu Vlad Hogea.

Prima oară am aflat de Vlad Hogea, când a publicat în 1999 controversata carte “Naționalistul”, cu citate din Rosenberg, lucru care a creat un mega-scandal în epocă. Dincolo de acele citate controversate, cartea cuprindea într-un limbaj modern tradiția naționalistă interbelică românească și europeană. Personal l-am cunoscut pe Vlad Hogea în 2001 când devenise deputat PRM, o stea strălucitoarere a naționalismului autohton. Era unul dintre cei mai tineri deputați români și deja celebru, în urma apariției cărții “Naționalistul”. M-a frapat la el modestia afișată și prietenia care mi-a arătat-o din prima clipă când a venit la Primăria clujeană condusă de primarul Gheorghe Funar. Atunci am și colaborat pentru descoperirea unor documente necesare din Arhivele Naționale Cluj pentru lucrarea de doctorat a lui C.V. Tudor.

Cu Vlad Hogea m-am reîntâlnit când a devenit prim-vicepreședinte al PNG, un fel de mâna dreaptă a lui Gigi Becali. La congresele PNG am avut numeroase discuții despre naționalism cu Vlad Hogea. El făcea parte ca și mine dintr-o generație care redescoperea naționalismul interbelic și încerca să-l aplice timpului istoric modern al unei Românii mereu în tranziție și mișcare, asaltată și agresată de interesele străine. El a crezut că prin aceste partide PRM sau PNG va reuși să implementeze idealurile naționaliste expuse în cartea “Naționalistul”. O vreme nu am mai comunicat. După ce a devenit unul din liderii PRU alături de Bogdan Diaconu m-a contactat să mă înscriu în noul partid naționalist. Nu l-am refuzat, dar l-am rugat să-mi lase timp să meditez la o eventuală reintrare în politică, deoarece nu mai am 20 de ani să mă inscriu fără o atentă și analitică cugetare.

Cu Vlad Hogea am discutat în ultimele săptămâni destul de frecvent în urma demisiei fraților Roncea din PRU, lucru care l-a afectat mult sufletește. Vlad Hogea îmi spunea că îl doare foarte tare să vadă că eforturile sale de unitate a mișcărilor, organizațiilor și a liderilor naționaliști din România sunt zădărnicite de pretexte, nu de cauze reale. El vedea aplicabilă acum o lustrație a agenților străini din SRI și SIE sau din Guvern, nu o lustrație depășită istoric în legătură cu foști agenți ai DSS de acum 25 de ani, care sunt la pensie. Vlad Hogea suferea că nu reușea să realizeze unitatea naționalistă în România în fața noilor provocări ale globalizării și mereu repeta că România a rămas singura țară din Europa care nu are un partid naționalist. Atacurile din presă la adresa sa și PRU l-au afectat. Sunt sigur că Vlad Hogea a murit de inimă frântă, că infarctul său e rodul durerilor sale interioare despre o imposibilă acțiune coerentă de unitate națională a organizațiilor și liderilor naționaliști români. Deși nu a fost legionar în trăirea sa intimă, Vlad Hogea cunoaștea foarte bine valorile naționalismului creștin interbelic. Așa că moartea sa m-a dus cu gândul la un vers celebru: “ca o lacrimă de sânge a căzut o stea”: Vlad Hogea. Trecerea lui Vlad Hogea la cele veșnice să ne îndemne pe noi românii să-i ducem la împlinire dorirea neprețuită, ca un Testament, care nu s-a împlinit și l-a împins spre moarte: unitatea în acțiune a naționalismului românesc de cea mai bună calitate.

3 Responses to Vlad Hogea a murit de inimă frântă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*