Nu cred în predicții, cu toată poezia înrâuririi lor din oracolul delfic ori de la augurii romani, și de aceea rămân captiv judecăților logice, oricâtă nostalgie mitică ar ascunde cele mai multe din tradițiile noastre privitor la înnoirea timpului la început de an. Ieșirea românului din espectativa constatativă, neutră, iată, este pe cale să se producă după regulile oricărei revoluții autentice (revoluțiile din gândire le devansează cu mult pe cele sociale).
Și cu toate acestea, am să folosesc o expresie consacrată în cele din urmă tot de o predicție într-o cunoscută piesă din folclorul tradițiilor: Semne bune anul are! Și anul 2015 ar putea fi pentru români un an fast din moment ce mai neîndoielnic ca niciodată ei înșiși s-au mobilizat în alegerea președintelui țării. Deocamdată Klaus Iohannis rămâne încă o promisiune, rămâne să reprezinte toate speranțele superioare ale unui popor întârziat de propriile ezitări. Să nu uităm însă că nici acum, la un sfert de veac de la așa-zisa revoluție, am putea rămâne din nou la jumătate de drum, fiindcă frânele se pot pune tot de la Guvern și de la majoritatea pesedistă din Parlament ca și sub președinția lui Traian Băsescu. Înfrângerea lui Ponta a fost percepută de acesta și ca un vot împotriva aroganței sale și a corupției din partidul pe care îl conduce, nu numai ca un simplu meci pierdut.
Tristețea lui nu este ipocrită, ci sinceră; nu știm însă și cât de educativă va fi. Deocamdată, orice analiză predictivă respectabilă nu poate să nu ia în seamă două elemente determinante: fermitatea lui Klaus Iohannis cu care a câștigat alegerile și incapacitatea PSD de a se reforma. Ceea ce a operat fără rezerve la pierderea alegerilor prezidențiale de către Adrian Năstase și mai apoi de Mircea Geoană nu mai operează și în cazul lui Victor Ponta. La al doilea nivel al judecății, cramponarea PSD de putere, fie ca voință a partidului, fie doar o amânare (per vestigia delere) care să șteargă urmele, e de natură să stârnească neîncredere. Klaus Iohannis, neîndoielnic, știe asta și de aceea este firesc să-și pregătească partidul care l-a propulsat pentru preluarea puterii, fiindcă mașinăria de vot a actualei majorități a fost deconspirată în toate mecanismele ei oculte (morți care votează, ignoranța ce vrea fără să gândească etc.). Însă Klaus Iohannis e neamț și verticalitatea lui morală nu va cultiva contracarări, ci construcții durabile, cel puțin așa este de așteptat.
Proiectul guvernării lui Ponta, devenit desuet de acum, lipsit de orice susținere USL și forțând nota cu alternativa Tăriceanu, este iar de natură să stârnească neîncredere. USL-ul care va fi adunat voturile investirii este deja de domeniul trecutului prin implozia de acum un an. La acest verdict intern se adaugă cel dat la 16 noiembrie de o majoritate concludentă a electoratului. Iată, așadar, circumstanțele obiective în care românii încep anul 2015. Sigur este că PSD nu va trece pragul moral al înlocuirii lui Ponta cu un alt premier fără a stârni o mișcare anarhică în interior greu de controlat cu toată lecția de disciplină dată lui Vanghelie, Ghiță și lui Geoană. Și totuși, semne bune anul are! Iar acestea vin cu certitudine dinspre președinție. Presa internațională a salutat rezultatul alegerilor din 16 noiembrie, cu toate că Victor Ponta fusese cu colindul pe la marile cancelarii în timpul campaniei sale; șefii statelor din Uniunea Europeană și din NATO au primit cu interes rezultatul scrutinului prezidențial de la București prin declarații sincere, optimiste.
Pe de altă parte, nici declarațiile de susținere a luptei anticorupție și nici cele de asigurare a independenței Jusției clamate de PSD nu conving cum nu au convins nici promisiunile electorale venite din aceasta parte. Deocamdată speranțele românilor se cantonează în promisiunea Iohannis, dar care ar putea fi cu ușurință neantizată de percepția politicianistă discreționară a conceptului dâmbovițean de majoritate. O mutație axiologică importantă este sigur pe cale să se producă în cultura politică a electoratului românesc și ea se referă la convingerea că fermitatea de opinie duce la decizii importante, chiar și atunci când este exprimată încă în spirit caragialesc în expresia: nu pot ei fura cât putem noi vota! Neîndoielnic, de celaltă parte, PSD este constrâns să dea un răspuns crizei morale în care singur a intrat. Orice amânare nu îl poate salva nici pe Victor Ponta și nici nu poate evita judecata aspră a propriului electorat.
Lasă un răspuns