S-a terminat cu epoca lui Hâhâilă?

Evident că la nivel general acest virus nu poate fi eradicat. Băşcălia e intrată adânc în venele poporului român de azi. El a moştenit umorul, hazul de necaz, dar nu băşcălia, băşcălia e de dată recentă, a implementat-o presa post-decembristă şi a ridicat-o la rang de stat alde Băsescu şi Ponta. Ei au injectat-o drept în măduva românilor! Acest cuplu a introdus la toate nivelurile sociale starea de scandal, de neseriozitate, de minciună, de băşcălie. Oricât s-ar strădui lingăi ca alde Ion Cristoiu să-i facă lui Băsescu un portret demn, oricât l-ar împopoţona Nuţi din Pleşcoi cu atribute de “cel mai bun”, poate cel mai trivial nume pe care l-a purtat un preşedinte sau un domnitor român, Băsescu rămâne în istorie ca scandalagiu, ca personajul malefic, care a transformat puterea în teren de ţigăneală, ca la uşa cortului. Nimic nu a putut fi luat în serios cu un astfel de preşedinte caraghios, care, după ce şi-a luat adio de la Cotroceni, unde credeţi că s-a dus? Direct la o cârciumă. S-a suit pe o masă şi a spus că “am revenit la calitatea de om normal”. Deci el însuşi a recunoscut că nu a fost normal în calitate de preşedinte. Grea povară, de care acum, în sfârşit, s-a eliberat! V-a lua la rând toate cârciumile, chefuiesc cu cine vreau, a mai spus. Sunt un om liber. Bine că nu a mai adăugat: Am băgat România în rahat, după mine potopul! El a introdus în politica românească un mod de deraiere periculoasă. Şi oare această deraiere s-a oprit? Sau le va fi dor românilor de circul şi bufonadele unui preşedinte-jucător? Personajul trebuie urmărit mai departe, poate şi după gratii, fiindcă nu se va lăsa de pescuit în ape tulburi. Şi îi va fi greu să trăiască fără de putere. O fi adunat însă ce trebuie la teşcherea. Să nu uităm că are de partea lui flota. Oare pe unde o fi ascuns-o, în ce buzunar?

De când a apărut el pe scena politică, totul s-a împuţit, ca în vorba „peştele de la cap se-mpute”. L-a luat măcar un minut în serios Ponta? Niciodată. Dovadă că el a putut defila la conducerea guvernului cu un grad de fost ofiţer sub acoperire, iar în ceasul al 12-lea a renunţat la titlul de doctor, recunoscându-şi astfel vina de plagiat de care a fost acuzat sistematic, ani de zile, de către comisii de specialitate! Ce semn de neseriozitate mai mare poate fi? El nu-şi dă demisia, renunţă doar la doctorat, la ceva ce nu-l doare, fiindcă nu l-a făcut el, nu ştie ce înseamnă şi cu ce se mănâncă o teză de doctorat! Dar pe falsa teză, pe titlul obţinut fraudulos, a încasat bani, de ce nu a anunţat că va restitui statului sumele încasate pe nedrept? La fel cum nu a anunţat nici alt ticălos, prefăcutul Turcescu. L-a auzit cineva să spună că restituie ceea ce a încasat pe o muncă frauduloasă? De ce instituţiile statului nu se autosesizează, fiindcă pe astfel de căi şi-au făcut unii vilă şi au batjocorit poporul! Escroci la drumul mare, ca şi Patriciu, alt şarlatan, care a fraudat statul român de un miliard de euro! Când vor restitui moştenitorii o astfel de sumă? E timpul să se recupereze banii de la toţi cei care au ajuns cu băşcălia la fraude naţionale! E timpul ca instituţiile statului să nu se mai prefacă a fi ocupate cu altceva, fiindcă de aici provine criza, de la furtişagurile nesancţionate la timp! Aceste acte de neseriozitate gravă afectează imaginea ţării, credibilitatea a trei mari factori naţionali: preşedinţia, guvernul şi presa! Cu corolarul imediat: mediile de afaceri!

Mă uitam la parlamentarii filmaţi în timpul discursului lui Johannis, un discurs sobru, corect, normal, cu dicţie, pe care îl aşteptam cu toţii. Cineva de la magazin spunea că “ne aşteaptă zile grele cu noul preşedinte, fiindcă ne va pune la muncă!” O, unde nu dă Dumnezeu, să se termine cu băşcălia, să lase românii politichia şi să se apuce de treabă!

Dar se va întâmpla aşa ceva? Pe chipurile parlamentarilor nu citeai decât indiferenţă, fiecare se gândea la bişniţa lui, iar Ion Iliescu nu se gândea la nimic, dormea! Dacă nici la jurământul instalării unui nou preşedinte nu a putut să fie treaz, vă daţi seama în ce stare de agonie, de amorţeală se află generaţia lui şi generaţia politicienilor formaţi sub oblăduirea sa, până la Ponta!? Cu ei să se construiască o Românie nouă, un viitor prosper? Cum să se schimbe aceşti oameni, aşa, peste noapte, ba chiar pas cu pas, cum vrea Johannis? Caracatiţa de interese este atât de mare, criza de încredere este aşa de profundă, încât numai odată cu moartea lor se poate spune că România a scăpat de corupţie! Multe lucruri corecte a spus Johannis, iar unele idealiste, ceea ce m-a bucurat, fiindcă fără idealism nu se poate înainta, dacă oamenii vor fi îndopaţi numai cu materialism, se alege praful. Mi-a părut rău că nu a vorbit nimic despre morală. Marea hibă a politicienilor. Dar a atins un punct fierbinte, fără să insiste, fiindcă Johannis nu este un vorbitor, un metafizician, capabil de speculaţii. Nici nu trebuie. E bine să fie aşa cum e, dintr-o bucată. Totul e să şi pună în practică atitudinea sa. Da, a spus că e timpul să se termine cu circul politic! Adică să moară epoca lui Hâhâilă, să se termine cu hâhâiala! Cum, va începe o nouă eră, fără băşcălie, fără rânjeală, fără neîncredere? Vor deveni oare toţi politicienii responsabili, corecţi şi puşi pe treabă în slujba cetăţeanului? Dar pe faţa nici unui parlamentar nu citeai că primeşte cu satisfacţie, cu sinceritate cuvintele lui Johannis. Ba momentul “să trecem de la vorbă la faptă” a fost transmis pe o figură slinoasă care căsca! E atâta inerţie, atâta nesimţire în clasa politică, încât nu se întrevede nici o şansă de schimbare. Fiindcă schimbarea reală trebuie să înceapă cu fiecare în parte. Ponta a dat semnalul. Şi-a recunoscut vina. Dar nu e suficient. El trebuie să restituie banii încasaţi pe nemerit, plus că, normal, dacă tot vorbim de o Românie normală, trebuie să-şi dea demisia. Cu Ponta şi guvernul lui, cu toată armata PSD-istă în spate, cu parlamentarii corupţi pe metru pătrat, cu toate subteranele bine săpate şi controlate, nu se va putea face nimic! Ţara se va mişca numai în funcţie de semnele care vor veni de la UE, NATO sau SUA. Atât. Pe zona de interes militar, în primul rând, nu pe aspecte de viaţă, esenţiale, care îi dor pe români, cum ar fi munca, şomajul, nivelul de trai, respectul sau informaţia corectă.

Legat de stoparea scandalului, Johannis a lansat deunăzi o idee, ca presa să fie finanţată de la buget. Sigur, să se termine cu firmele căpuşă şi cu finaţarea abuzivă a unor parlamentari corupţi, cu maşini la scară. Mai bine să se dea pentru ca presa să fie cu adevărat independentă. El a spus că deocamdată presa e prea dependentă de interesele patronilor, a grupurilor, nu e o presă liberă. Cu o presă dirijată, va exista mereu băşcălie, neseriozitate, circ, circul de care trebuie scăpat, altfel România lucrului bine făcut nu va fi posibilă, va fi o Românie a lucrurlui bine contrafăcut! Zeci de cârcotaşi, de trepăduşi ai presei şi ai serviciilor secrete coc planuri de compromitere a oricărui pas serios, sănătos, făcut de România, fără ei! Deja discursul lui Johannis a luat-o cu mult înaintea presei de scandal. Dacă presa nu-şi schimbă mentalitatea, dacă va fi tot de gaşcă, riscă să devină o frână în dezvoltarea României. Tot răul vine din interior. A fost otrăvit sistemul, otrava a intrat în toate structurile lui. De aceea e îndreptăţită întrebarea scepticilor: S-a terminat oare cu era băşcăliei, a hâhâielii, a corupţilor rânjitori? Va veni o Românie a dreptăţii, a cinstei, a adevărului? Bine, cel puţin, că există la nivel prezidenţial un asemenea ţel. Şi comuniştii l-au avut şi ştim unde au ajuns. Dar acum România profundă şi-a spus răspicat cuvântul. Dumnezeu pare că şi-a întors din nou faţa spre România. Sper ca nici românii să nu şi-o mai întoarcă de la el! Mult succes, spre o nouă Românie!