Institutul Național al Sinecurii…

Chiar dacă despovărarea sectorului bugetar, prin transferul „bugetofagilor” spre mediul privat, reprezintă o soluție pentru diminuarea presiunilor asupra bugetului de stat, iar guvernanții au folosit această justificare ori de câte ori au făcut concedieri „de la stat”, există și zone în care lucrurile se petrec exact pe dos. Acele sinecuri menite a asigura huzurul tovărășesc al aparatului de partid și al clicilor aservite politic prin fluturașul salarial al nepotismului și servilismului. Sinecuri menținute de la o guvernare la alta ca zone de stup pentru a menține trează conștiința electorală a apropiaților fami(g)liei politice aflate la guvernare și a avea siguranța că, ori de câte ori va fi nevoie, aparatul profesionist aservit, din diferitele domenii și sectoare, va risca și oprobiul politic dar va furniza și soluțiile manipulatoare cerute de guvernanți pentru nevoile interne și externe de cosmetizare.

Și este bine știut că, adesea, dinspre INS au venit raportări statistice strâmbe… Nu „gafe” ori raportări eronate, ci date statistice răsucite intenționat într-o încercare de manipulare pentru a se asigura conturul aparenței de eficiență la nivelul managementului guvernamental. Și, implicit, prezervarea confortului guvernanților. Pentru că orice eșec se poate coafa la nivelul transmiterii datelor către mase.

De aceea, când de la vârful INS a fost tras semnalul de alarmă al „dezertării” angajaților, din cauza lefurilor prea „mici” (dar de două ori mai mari decât salariile medicilor debutanți, de exemplu!), Guvernul s-a „mișcat”!

Desigur, nu era vorba de grija că ar pleca atât de mulți angajați că s-ar închide putea carecumva institutul! Ci de necesitatea de a achita niste restanțe de pomeni electorale ca drepturi pentru mobilizarea de care au dat dovadă când li s-au cerut anumite cosmetizării guvernamentale, dar și pentru „plățiile” din viitor pentru exercițiul de falsitate prin care se vor putea corecta marile eșecuri de guvernare din perioada următoare.

Intervenția Guvernului Ponta a fost, de altfel, promtă! Utilizarea Ordonanței de Urgență ca instrument punctual de creștere salarială. Un precedent care va permite astfel de corecții salariale acolo unde guvernanții trebuie să consolideze sinecurile aparatului de partid și a clicilor aferente, dar să și accentueze și curba de vasalitate a angajatului public.

Iar justificarea guvernanților pentru această intervenție de corecție salarială, în forță, bate orice închipuire. Grija că salariații INS pleacă în masă spre mediul privat! Recte, spre instituțiile private de acest gen (deși, în mod real, statistica nu este un domeniu de vârf al manifestării în sfera privată!).

Evident, nu toți demisionarii își vor găsi locul prin feluritele institute de sondare, dar orice nouă entitate privată, care să prezinte adevărata imagine a situației statistice, va spori riscul demascării unor realități pe care guvernanții le-au cosmetizat cu prea multă cheltuială pentru a scăpa tocmai acum situația de sub condtrol.

Iar proiectul de ordonanță de urgență cu dedicație pentru INS riscă să reactiveze practici din trecut. Pentru că, decizia de a acorda dreptul de a stabili nivelul concret al noilor salarii (doar acum la nivelul INS!) direct secretarului general al Guvernului şi preşedintelui Institutului Naţional de Statistică, repune, pe de o parte, directorul (ca funcționar public) în postura decizională a șefului ce va tăia și spânzura după gradul de vasalitate a angajaților, dar asigură și subordonarea și mai accentuată, și refidelizarea, șefilor de instituții direct lui Victor Ponta.

Or, reevalurea salariilor INS-ului reprezintă doar o primă sinecură reconsolidată (aidoma bugetului de stat!), atât la nivel central, cât și în sfera direcțiilor regionale și județene de statistică. Vor urma și alte asemenea ordonanțe de urgență punctuale, în funcție de ce și cum mai miscă prin sectorul bugetar. Pentru că, nu-i așa?!, ce importanță are că, tot din cauza salariilor mici, ne pleacă medicii… Căci, medicii neputând fi folosiți în dubla masură a cosmetizării statisticilor, cu excepția unor „vârfuri” angajate politic pentru spălări de sector, nu trebuie păstrați în țară!

În schimb, angajații INS, care ar putea asigură îmbălsămarea corpusului de aparență al angajamentului și „eficienței” guvernanților trebuie, nu doar ținuți departe de mediul privat (unde meseria făcută ca la carte ar putea da la iveală adevăruri deranjante!), ci „agățați” pe mai departe, cu salarii pe măsură, la buget, ca preț al prețului pe care îl plătesc directorii politici ai institutului și institutelor de sinecuri! Contează că un medic rezident este platit cu 900 de lei? După aproape zece ani de școală! La INS, salariile „mici” se ridică la o medie de 1 500 lei… Chiar dacă nimeni nu poate prezenta nici măcar datele statistice de la ultimul recensământ…

Și ce importanță are faptul că, pentru a justifica reducerea cheltuielor bugetare, un număr aproape egal de angajați actuali ai INS au fost dați afară, chiar într-un an de pomeni electorale, de la CFR Marfă?! Angajați cărora nu doar că nu li s-au mărit salariile, „pentru a nu pleca în mediul privat”, ci au fost azvârliți pentru a despovăra bugetele necesare pentru a-i îngrășa pe alții. Cei necesari în calitatea de vidanjorii statistici ai minciunilor guvernamentale.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*