Între personajele de inutilitate absurdă ale lui Jaroslav Hašek îl întâlnim pe Ferdinand Kokoska ″care adună căcăţei de câine″. Personajul cu pricina, transformat în cauză, mi-a adus ca efect imediat mutrişoara unui alt personaj colecţionar de aceeaşi materie şi care bântuie prin parlament de câteva legislaturi, individul făcând bătături la degete în comunicările sale zilnice pe reţelele de socializare ale internetului, strategie din care, speră el, s-ar mai sălta căţiva milimetri în atenţia cui trebuie. După fandări de hopa-mitică pe la PSD, PC, PUNR, PPDD (de unde a fost recent tomberonizat), amişunând o intrare la macru în opoziţie face dizidenţă prin lipitorile puse cum şi unde apucă, clamând independenţa sa în lipsă de o dorită dependenţă cât mai abundent acoperită financiar.
Nu m-ar deranja individul dacă n-aş citi declaraţia lui de avere prin care, negru pe alb, alătură îndemnizaţiei parlamentare de circa 4000 lei pe lună încă 2500 lei (salariu şi gărzi) plus un mizilic din cursurile pe care le ţine, scrie acolo, la o universitate particulară.
Cu stetoscopul fluturând pe afişele electorale (simpatic de-al naibii, dom׳le!), cu un aer de oboseală veselă care dă bine imagistic, deputatul Stetoscop se pregăteşte pentru o nouă rocadă care posibil să-i asigure abonamentul la bugetul public pe încă o legislatură, că scaietele greu se mai desprinde de coada vacii. Treaba lui, durea-m-ar capul: aş putea spune şi să-i fac dilit din corespondenţa electronică cum am procedat cu un alt diliu. Problema însă este alta: individul a descoperit formula alchimică a condensării şi dilatării spaţiului, inclusiv cel temporal, fiindcă altfel nu se explică prezenţa sa turbionară atât în Bucureşti (la Parlament, că până la minister mai este o ţâră de traversat) cât şi la spitalul din localitatea de reşedinţă (la 400 km) sau printre studenţii cărora le explică ce are de explicat sau, până acum, rarele şi mustoasele prezenţe în localitatea unde a obţinut al doilea mandat, localitate dintr-un alt judeţ, aflată la alţi 140 km faţă de camera personală cu visări cotcodăcite. Păi omul ăsta, în ritmul în care suge bugetul public la două ţâţe, mereu în pericol de a fi taxat pentru viteză excesivă în naveta lui atemporală (că cine să-i ţină evidenţa între atâtea şi atâtea posibile coterii) mai are şi înghesuiala gărzilor (oricum mai plictisitoare decât o cumetrie, o nuntă sau un botez) e mereu în stare de pericol. Clar. Tipul este insomniac cronic şi, ferească ceasul marca Doxa, ar putea fi una dintre victimele colaterale ale parlamentului, că nici acolo nu doarme, stă treaz, de veghe, atent la toţi curenţii care afluiesc de-a stânga şi de-a dreapta şi mai ales acum de-a dreapta. Dar nici asta nu contează. Bine înfipt în statele de plată doctorul deputat Stetoscop se anunţă celor care îi citesc micuţele consemnări ca ″voce a omului simplu″, ăla de contribuie din amărâtul lui venit la menţinerea pe coverta actualităţii politice a acestui politician pur-sânge insuficient de bine plătit pentru gargara lui diurnă (o fi primind şi diurnă de deplasare dinspre-către?). Jmé de n-are aer (aiurea, sunt încă mulţi ca el prin parlament) îmi închipui cum, numărându-şi lunar subnutritul stipendiu de doar 65.000 de lei îşi tamponează buricele deştelor suprasolicitate la numărat fără a-l durea undeva că un altul, ăla de zice el că-l reprezintă îşi bagă pumnul în stomac că poate i-o trece foamea.
Şi cum spuneam, unul dintre personajele lui Hašek, mai puţin cunoscut chiar decât parlamentarul Stetoscop este Ferdinand Kokoska ″care adună căcăţei de câine″.
Lasă un răspuns