Vrednic slujitor al Bisericii Oltene

Vrednicul de pomenire arhimandrit Corneliu Miroslav a vindecat multe suflete bolnave, a îndreptat pe calea credinţeimulţirătăciţişiîmpovăraţi de gânduri necurate. Nu de puţine ori a sădit în sufletele credincioşilor grăuntele de muştar al credinţei ortodoxe, povăţuind neobosit din scaunul Sfintei Spovedanii pocăinţaşi îndreptarea pe calea mântuirii. Joi, 21 august, ascultarea părintelui Corneliu de pe această lume a luat sfârşit. Părintele ceresc l-a chemat la Sine, făcându-l mijlocitor al rugăciunilor noastre şi împreună locuitor cu drepţii Săi. 

Arhimandritul Corneliu Miroslav, stareţul Mănăstirii Căluiu, s-a născut în zona Moldovei. De tânăr a ales calea Domnului, fiind paşnicşi blând din fire. Familia a fost cea care l-a întărit să o apuce pe drumul Bisericii şi mai apoi pe cel al călugăriei, în care s-a dovedit a fi un monah smerit, urcând treaptă cu treaptă fiecare ascultare monahicească. 

Multe au fost bunătăţile rânduite de Dumnezeu pentru părintele Corneliu sub omoforul Maicii Domnului, acolo unde, sub îngerescul chip al călugăriei, şi-a statornicit întreaga viaţă.La ceasul aducerilor aminte, gândul nostru se opreşte la frumoasa sa lucrare din sânul obştii Mănăstirii Căluiu, din judeţul Olt. Aici a ajuns la anul 1986. Ctitorie domnească, cu viaţă călugărească aleasă, legată de numele Basarabilor şiBuzeştilor, această oază de linişte din câmpia Romanaţilor a trecut prin multe încercări în decursul vremii. Aici au vieţuit mai întâi călugări greci, apoi români, a fost o vreme şi mănăstire de maici. Venirea părintelui stareţ Corneliu a restabilit însă tradiţiainiţială a mănăstirii, fiind reluată rânduiala monahismului bărbătesc. 

Dragostea şi râvna pe care le-a dobândit în decursul vastei sale experienţecălugăreşti au făcut din părintele stareţ un adevărat magnet pentru ortodocşii din toată Mitropolia Olteniei şi chiar din întreaga ţară. Mii de suflete s-au bucurat de slujbele şi predicile sale, de poveţeleşi îndreptările pe care le dădea din scaunul Sfintei Spovedanii. Blând, evlavios, smerit şi rugător, vieţuind în permanentă rugăciune şinevoinţă, părintele Corneliu a aşezat peste mulţi pecetea credinţeişi i-a botezat cu botezul pocăinţei. Prin osteneala sa au fost ridicate în incinta sfintei mănăstiri mai multe chilii şi a ajutat la restaurarea vechii clopotniţe. Mai mult, în 1997, dat fiind faptul că biserica veche a mănăstirii devenise neîncăpătoare, a fost temeluit un nou locaş de închinare, de proporţii mult mai mari, fiind gata în anul 2004. Părintele Corneliu n-a uitat nici de vechea moştenire a Buzeştilor, pe care a restaurat-o complet în anul 2008. Pentru toate aceste împliniri, părintele stareţ a primit ca semn de apreciere din partea autorităţilor locale Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.

După o grea suferinţă, marele duhovnic de la Căluiu a părăsit această vremelnică viaţă, primind îmbrăţişareaveşnicieişi dragostea Părintelui ceresc în ziua de 19 august 2014. Pe 21 august, sute de credincioşişi fii duhovniceşti din întreaga ţară au umplut curtea bisericii celei noi de la Căluiu pentru a-l prohodi, împreună cu Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor.

Dumnezeu să-l odihnească cu drepţiişiveşnică să-i facă pomenirea!

Pr. LaurenţiuGiurea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*