Atlantida a fost un continent, sau, mai bine-zis, o insulă imensă, undeva, în Oceanul Atlantic. Ea s-a scufundat la un moment dat. Despre ea vorbesc doar vechii scriitori. Din scrierile acestora aflăm că locuitorii acestei „insule-continent” erau deosebiți de restul oamenilor. Erau „atlanți”, adică mai mari, uriași; erau, în același timp, cu mult mai avansați în cunoaștere decât ceilalți. Atlantida ajunsese la un nivel de cultură și civilizație greu de apreciat astăzi. Adevărat este că, după cum spun cei vechi, tocmai această dezvoltare extraordinară a științei atlanților a dus la distrugerea civilizației și continentului lor. S-a produs acolo o catastrofă, care a nimicit viața și teritoriul atlanților. Totul a rămas o amintire.
Pornind de la acest adevăr, oamenii vremii noastre ar trebui să învețe multe din el. Și noi, oamenii de azi, am ajuns la un nivel al culturii și civilizației pe care nu l-au atins vreodată generațiile trecute. Deținem aparate, tehnici și cunoștințe la care părinții, moșii și strămoșii noștri nici n-au visat vreodată. E și bine, e și rău. Cunoaștem o bună parte din tainele lumii, ale Pământului și Cosmosului și le stăpânim, conform poruncii divine: „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți Pământul”. Am crescut sub aspectul cunoașterii și dezvoltării științei și tehnicii; ne-am înmulțit, fiindcă am ajuns de la o pereche de oameni la peste șapte miliarde; stăpânim Pământul și se pare că stăpânim și o părticică din Univers. Ei bine, ce facem acum? Suntem noi suficient de înțelepți ca să gestionăm aceste comori, pe care le deținem sau vom avea soarta atlanților de pe Atlantida?
Faptul că putem să stoarcem toate bogățiile Pământului, că putem să creăm atâtea și atâtea bunuri și tehnologii nu ne satisface. Vrem tot mai mult. Vrem totul! Nu cred că a fost an, în ultimele două secole, în care, undeva pe glob, să nu fi fost un război sau o stare conflictuală între două sau mai multe state. Nu mai vorbesc de conflagrațiile mondiale. S-au secerat milioane de vieți omenești, s-au distrus bunuri materiale și spirituale incalculabile. S-au ocupat teritorii, s-au pierdut teritorii; s-au schimbat granițe; s-au înființat și s-au desființat state. Există locuri în lume, unde produsele agricole și alimentele în general sunt aruncate la gunoi ca să nu scadă prețul lor de pe piețe; există, în același timp, locuri de pe glob, unde oamenii mor de foame. Există oameni foarte bogați și există oameni foarte săraci. Există țări, a căror tehnologie le permite să distrugă planeta Pământ printr-o simplă apăsare pe buton; există țări, în care populația lor trăiește la nivel de triburi primitive. Există țări care se amenință cu folosirea armelor nucleare; există triburi, care se amenință cu arcurile, cu bâtele și cu pumnii. Se alocă anual sume uriașe pentru înarmare, pentru arme și muniții tot mai sofisticate; se alocă puțin, poate chiar nimic pentru cercetarea unor boli care seceră mii și mii de oameni în fiecare zi. Auzim că un bombardier costă miliarde de dolari sau de euro, dar nu auzim că s-a alocat un leu pentru cei bolnavi de cancer, de sida, de ebola și de alte și alte ciume ale veacului nostru! Există oameni care se plimbă cu rachetele printre stele, care își cumpără terenuri pe lună sau pe planeta Martie, dar există milioane de oameni, în special de copii, care nu știu să scrie și să citească, fiindcă n-au bani să urmeze o școală. Există oameni care-și fac palate ca-n povești și cavouri cu încălzire centrală și televizoare cu plasmă, care vin să boteze copiii cu elicopterul și există oameni care scotocesc prin tomberoane ca să găsească o coajă de pâine s-o mănânce! Vorbim de globalizare, de dispariția statelor și a granițelor dintre ele, de o lume care să semene cu o turmă fără staule și garduri între ele, dar constatăm că în multe-multe cazuri sunt ziduri de netrecut între părinți și copii, între frați, între soți! Ne batem cu pumnul în piept că respectăm drepturile omului, dar legalizăm avorturile și aruncăm la tomberon milioane de copii nevinovați, în schimb, recunoaștem ca legale „căsătoriile” între persoane de același sex, ucidem pe cei care nu sunt de aceeași religie, limbă, etnie și culoare cu noi. Interzicem religia în școli, fiindcă, vezi Doamne, o fetiță din Buzău e terorizată când vede icoana pe peretele clasei, dar încurajăm mascaradele de halowen, valentineday, educația sexuală încă de la grădiniță începând. Vedem bine că atmosfera ne este supraîncărcată cu otrăvuri de tot felul, că stratul de ozon și cantitatea de oxigen scade constant, dar tăiem în mod inconștient plămânii Pământului, adică pădurile.
Sunt pline rafturile magazinelor alimentare și tarabele piețelor cu produse otrăvite de tot felul de chimicale, care le cresc forțat, le coc, le fac să reziste, să nu le mănânce viermii, dar lăsăm pământurile noastre nemuncite, acelea de pe care am putea să ne producem o bucată de mâncare cât de cât mai curată. Pușcăriile sunt arhipline, ca și cârciumele de altfel, dar bisericile sunt goale. Cartea a devenit cenușăreasa vremii noastre, iar toată „cultura” și „educația” ne-o facem de la televizor, de la internet. Ne plângem că se abat asupra noastră atâtea și atâtea catastrofe naturale, precum inundații, erupții vulcanice, cutremure, furtuni și câte și mai câte alte semne că Dumnezeu Și-a întors fața de la noi, dar nu suntem în stare să-I acordăm lui Dumnezeu câteva minute pentru o rugăciune. Ne plângem că Dumnezeu nu ne mai iubește, dar nu suntem în stare să ne împăcăm cu frații noștri, cu părinții, cu soțul, soția, vecinul, colegul etc. Sunt copleșiți judecătorii de atâtea procese, de atâta ură și încrâncenare ce există între oameni, dar ne batem în piept că suntem fii lui Dumnezeu, creștini botezați. Se depun mărturii mincinoase, se falsifică acte, corupția e peste tot și nedreptatea e la ea acasă. Alții, din alte religii, produc acte teroriste, distrugând nenumărate vieți omenești, pentru a fi primiți într-un rai în care li se pun la dispoziție câteva zeci de fecioare! Analfabeți cu tupeu învârtesc banii cu lopata, în timp ce intelectuali de elită își permit cu greu să cumpere o carte. Spre vârfurile piramidelor sociale se înghesuie atâția infractori, incompetenți și corupți, în timp ce oamenii capabili sunt împinși tot mai la marginea societății. Radiografia ar putea continua!
Suntem, într-adevăr, buni administratori? Nu cumva suntem pe urmele atlanților? Va avea și Pământul nostru soarta Atlantidei? Dacă îl vom administra cu aceeași inconștiență, fără frică de Dumnezeu și respect față de oameni, cu siguranță că da. Dumnezeu ne-a dat minte, ne-a dat voință, ne-a dat sentimente, ne-a dat libertate. De noi depinde cum le folosim: spre a face din Pământul acesta un colț de rai în Univers, ori pentru a face un iad.
Apropiata Naștere a Domnului Iisus să aducă în sufletele tuturor speranța de mai bine, speranța că Pământul nu va fi a doua Atlantidă.
Lasă un răspuns