Am așteptat zece ani… Am așteptat un deceniu sub promisiunea că ni se va face dreptate! Am așteptat și în acești din urmă ani ai cabinetelor Ponta că se va face dreptate. „Până la capăt”, așa cum a promis „Primul”, nu?! Că se va îndrepta furtul declanșat sub guvernul Năstase din averea țării. Că, în sfârșit, România își va putea reevalua valoarea zăcămintelor și, mai ales, își va revizui taxele pe părțile de rezerve naturale pe care, de un deceniu, feluriții guvernanți le-au cedat pe nimic. Pe nimic, pentru țară; pe comisioane și continuității politice și guvernamentale pentru ei…
Au fost zece ani de minciună în care ni s-a spus că nu se poate umbla la cotele de redevență din cauza acordurilor și a feluritelor clauze. Zece ani în care guvernanții și clasa politică au folosit tema redevențelor pentru a se ataca reciproc și a obține avantaje în propriul folos.
Astăzi, după zece ani, și unii și alții spun „pas”! Traian Băsescu, deși și-a croșetat multe din scenariile sale de președinte-jucător, pe marginea reproșurilor legate de valoarea mult prea mică a redevențelor, astăzi dă înapoi. Iar cel ce mai agârț solicita desecretizarea marilor contracte de privatizare își asumă să spună, indirect: Nu se poate! În fapt, într-un fel deloc întâmplător, a ieșit să țina trena lui Victor Ponta. Cel care și-a cățărat PSD-ul și USL-ul la putere și în baza angajamentului de a modifica aceste redevențe.
Dar astăzi, și Victor Ponta spune că nu se poate! Nu s-a putut în 2014, când ar fi trebuit umblat la redevențe, chipurile pentru că a fost an electoral (!). Și de aceea a amânat revizuirea nerevizuirii până în 2015. Termen care se apropie. Și el a ieșit să ne spună că, de fapt, nu se poate modifica nimic. Nu a știut să argumenteze, fie și cu minciuni credibile, așa că l-a secondat Traian Băsescu.
Iar mesajul celor doi este „unitar”. Redevențele se vor menține în favoarea exploatatorilor, iar Victor Ponta va mai rămâne probabil la Palatul Victoria cât să-și „asume”, prin pierderea portofoliului, și această nerealizare.
De fapt, în 2014, guvernanții au amânat cu un an, nu revizuirea cotelor de redevență, ci felul de redistribuire a sumelor încasate. De la bugetul central, fiind vorba de resursele țării, spre finanțarea anumitor autorități locale. Au amânat convinse că, între timp, s-ar fi rezolvat și regionalizarea țării. O împărțire administrativă care să configureze nu doar enclave, ci să asigure și supraviețuirea acestora. Inclusiv prin alocări la nivel regional a unei părți însemnate din redevențele încasate la bugetele centrale. Dar cum regionalizarea nu s-a făcut, guvernanții anunță că nu se va mai umbla la redevențe. Nu încă!
Din păcate, nici un partid, măcar dintre acelea care se bat cu pumnul în piept că nu au fost la guvernare, deci ar beneficia de un soi de aură angelică, nu a adus în dezbaterea publică adevărata temă a redevențelor. Cât ar însemna pentru contribuabilul de rând o creștere fie și doar cu câteva procente? Câte taxe, suprataxe și baze de impozitare, răsucite în toate felurile peste orice serviciu și orice bun, ar fi putut fi înlăturate.
Acum, după zece ani, la ora „H”, fie și una amântă de guvernanți, am fi putut trage linie între statutul de neocolonie și țară cu demnitate europeană. Dar nu! România trebuie să fie îngropată. Iar locatarii celor două Palate sunt gata să riște orice. Primul să-și piardă funcția, al doilea să iasă din istorie…
Mulți au văzut în PSD imaginea unui partid gata să lupte pentru drepturile noastre! Gata să se ia de guler cu monopoliștii și beneficiarii de redevențe. Gata, de ce nu?!, să aplice artificii cu pseudoaspect de naționalizare, dar numai să îndrepte lucrurile. Să pună prețul corect pe ceea ce se vinde din averea țării!
Numai că am ignorat că PSD este și partidul aceluia care a semnat pentru aceste redevențe umilitoare pentru noi. Și nu se putea dezice de ceea ce a făcut acesta.
Așa că, decizia Guvernului Ponta, în acest an, a fost de a prelungi sistemul de redevenţe şi nu de a-l schimba pentru a aduce mai mulţi bani la buget! Chipurile pentru că nu puteau fi operate modificări „peste noapte” (deși Guvernul a avut DOI ani la dispoziție!). Dar, dacă este nevoie de un „imbold” pentru a-l sili pe omul de rând să-și întoarcă buzunarele pe dos, pentru noi și noi taxe, guvernul nu are nevoie nici măcar de o „noapte” pentru a pune în mișcare pârghiile fiscale! Că doar este suveran pe deciziile noastre! Suveran pe deciziile de a-și bate joc de omul de rând și de viitorul acestei țări.
La fel de mizerabil este însă și gestul lui Traian Băsescu de a ține spatele deciziei lui Victor Ponta. Deciziei de a spune „NU!” modificării redevențelor, nu de a-i apăra spatele (!). Și a ne măscări prin insinuarea că, de fapt, nu am înțeles noi. Căci, la expirarea celor zece ani (plus unu, de la Ponta, că e țara lor, nu?!) era vorba nu de posibilitatea de a umbla la redevențe, ci la niste taxe alăturate acestora. Suprataxa pentru gaze şi o taxă pentru resursele minerale. Pe acestea sunt gata să „umble” guvernanții.
Impozite adăugate premeditat nu cu mult timp în urmă tocmai pentru a se putea vorbi acum de modificarea lor, nu a redevențelor în sine! Taxe care, nu-i așa?, după ce se va fi prelungit cu încă zece ani sistemul actual de redevențe, vor putea fi și ele micșorate. Sau chiar înlăturate! Ca să stimulăm mediul economic, nu?! În așa fel încât resursele țării să fie vândute pe aceleași procente stabilite la începutul procesului de jefuire a țării.
P.S.:
Redevențele (la petrol și gaze) au fost „înghețate” la nivelul din 2004, pentru o perioadă de zece ani, prin Legea 500/2004 privind privatizarea Petrom, menţinerea acestora fiind, chipurile, o condiţie a tranzacţiei de la acel moment dintre statul român, reprezentat de guvernul condus de Adrian Năstase, şi compania austriacă OMV. În 2011, în timpul guvernării Boc, a fost iniţiat un proiect de modificare a redevenţelor (minerale), dar și acesta a fost abandonat rapid fără nici o explicaţie oficială…
Lasă un răspuns