Dacă ieșea Ponta președinte, nici nu mai plecau din Parlament! Acolo stăteau, legați de scaune, ca trenul de șine, să fie siguri că „Primul” va fi devenit președinte în prima secundă după expirarea mandatului marinarului. Dar, dacă tot nu a ieșit Victoraș în fruntea țării (și ce s-a mai zbătut Oprescu să nu fie gata lucrările la Arc și pe bulevard, să poată justifica mutarea paradei de 1 Decembrie, defilare care ar fi trebuit să reprezinte prima mare paradă roșie a paparudelor statului acaparat pe sub terasa Casei Aleșilor, nu „a poporului”!), ci s-a umflat pe post de cucui al statului în stat la care trudeau, ca de la baron la baron, ce rost ar mai fi avut să-și piardă ziua de duminică prin Parlament?! Mai ales că nu îi interesa de fel că duminica învestiturii se potrivea în 21 Decembrie! Și ar fi trebuit să fie oricum la „serviciu”, măcar din respect față de memoria acelora pe a căror jertfă și-au tolănit ei ciolanele în cârca neamului! Șefi celor două camere nu au vrut să vină într-o zi de duminica la „lucru” și gata! Mai ales că „festiva” în memoria morților Revoluției se rezolva mai simplu. Că nu ies eroi de sub lespezi să vină să le ceară „aleșilor” socoteală pentru fariseismul acelora care, pe 21 Decembrie, nu mai consemnează de mulți ani nici măcar o ședință omagială…
Ar fi dat ei o derograre, să se facă treaba învestirii în timpul săptămânii. Eventual în aceași zi cu „solemnitatea” de câteva minute în „memoria” jertfiților Revoluției. Să nu vină dară nici măcar două zile legate (nici măcar ca zile „de lucru”!) la treabă. Dar nu au avut putere.
Așa că, într-o chestiune de maximă importanță pentru țară, să vină ori nu la serviciu duminica, evident într-o anumită Duminică, (noi am zice să nu mai vină deloc!), au găsit potrivit să trimită bilețele pentru o eventuală derogare a zilei de învestire a președintelui Klaus Iohannis chiar Curții Constituționale! Poate primeau de acolo dezlegare pentru consemnarea ședinței de învestire în timpul săptămânii! Înainte ori chiar după expirarea mandatului actualului șef al statului…
De fapt, era vorba de un șiretlic prin care mâzga roșie să dea impresia că mai are un (ultim) cuvânt de spus în ultima clipă de mandat a lui Traian Băsescu. Pentru că, o învestitură înainte de încheierea mandatului președintelui în exercițiu ar fi impus o demisie simbolică a acestuia. Și ce s-ar mai fi lăudat posterității țațele pontaniene cum au reușit ele să-l „demită” pe Traian Băsescu. Să demonstreze națiunii că și-au ținut promisiunea față de electoratul la care încă se mai raportează (dar pe care, în mod real, l-au pierdut încă din Marțea Neagră!). Și nu s-ar fi dat înapoi nici de la o învestire a lui Klaus Iohannis după expirarea mandatului! Căci, țara nu ar fi putut rămâne câteva ore fără președinte, așa că s-ar fi putut înregistra lăcătușul șef al Camerei Deputaților cu un spor de președinte interimar. Tot pentru posteritate!
Cu o țară privind spre ei, cu o Diaspora așteptând momentul de învestire al noului președint, pentru care au votat masiv, șefii celor două camere au sfidat milioane de români și au încercat să-și trântească bufonăria roșie în albia firească a cursului istoric. Ce dacă au reușit cei din Diaspora să despartă „apele” roșii?! Ultimul cuvânt, chiar și formal, să-l aibă tot pelagra…
Dar nu l-au mai avut! Nu pentru că le-ar fi venit mintea la cap aleșilor. Și nici de teamă că, dacă ar fi marșat cu acest afront până la capăt, ar fi riscat să-i radă, nu electoratul lui Iohannis, ci însuși votantul social-democrat. Pur și simplu, Curtea a dat de înțeles că nu poate renunța la ritmul ei. Și s-ar fi ajuns la o pronunțare a CCR-ului cu mult după expirarea mandatului lui Traian Băsescu.
Așa că au renunțat. La fel ca Victor Ponta, fără a-și asuma responsabilitatea inițierii acestei inițiative…
Lasă un răspuns