Eroul martir Corneliu Zelea Codreanu și Mișcarea Legionară

29-30 Noiembrie 1938… Noapte fatidică pentru națiunea română: a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu. Dar câți români știu cine a fost Corneliu Zelea Codreanu zis Căpitanul? Dacă s-ar realiza un sondaj pe această temă, prea puțini ar ști ce să răspundă. Omul, patriotul, liderul charismatic maționalist-creștin și martirul rămas, totuși, în conștiința națională, a avut o viață exemplară.Crezul de viață al acestui mare patriot al Neamului Românesc este exprimat în principiile care au stat la baza fundamentării doctrinei legionare și anume: “Poporul nu se conduce după voința lui: democrația. Nici după voința unei persoane: dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viață, legi naturale de moarte. Legile vieții și legile morții. O națiune merge la viață sau la moarte după cum respectă pe una sau pe alta din aceste legi”…. “Țelul final este viața…. Acest moment final, “învierea din morți”, este țelul cel mai înalt și mai sublim către care se poate înălța un neam.” “Neamul este deci o entitate care își prelungește viața și dincolo de pământ. Neamurile sunt realități și în lumea cealaltă, nu numai pe lumea aceasta.”

Corneliu Zelea Codreanu a văzut lumina zilei în anul de grație 1899, pe data de 13 septembrie, la Huși. Viața sa poate fi divizată în patru etape esențiale pentru explicarea “Simbolului” care avea să devină în timp: copilăria (1899-1919), studenția (1919-1922), colaborarea cu A.C. Cuza (1922-1927) și “Legiunea” (1927-1938). Din 1912 până în 1916 a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea “Dealul” fapt ce ar putea explica puternicul filon ortodox în jurul căruia s-a structurat personalitatea sa, dar și includerea unora dintre aceste principii religioase în doctrina “Legiunii”. La vârsta de 16 ani devine voluntar combatant în Primul Război Mondial deși nu împlinise vârsta minimă pentru a putea fi încorporat. Între anii 1916-1919, cât a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie Grea din Botoșani, Corneliu Zelea Codreanu a învățat să iubească mai mult tranșeea, primind o educație militară, cazonă, care avea să-i ordoneze viața și să fie definitorie pentru modul în care va fi structurată “Legiunea”, mai târziu.

În perioada studenției de trei ani a beneficiat, fiind cursant al Facultății de drept din cadrul Universității Iași, de îndrumarea profesorului A.C. Cuza. În 1920 intră în organizația “Gărzii Conștiinței Naționale” luptând împotriva încercărilor de bolșevizare a maselor de muncitori din Iași. În primăvara acestui an izbutește zădărnicirea unei încercări de revoluție bolșevică la Uzinele CFR Iași. Fiind o fire temperamentală cu mult “nerv” și atitudine, va fi exmatriculat o perioadă din Universitate și va organiza Asociația Studenților Creștini. Pe parcursul celei de-a treia perioade de viață, colaborarea cu A.C Cuza va prolifera, cei doi participând la organizarea de manifestații studențești, iar în martie 1923 va crea Liga Apărării Naționale. Corneliu Codreanu își exprimă în mod explicit dezacordul cu privire la modificarea Constituției survenite în anul 1923 și mai cu seamă împotriva articolului 7 prin care România înceta să mai fie Stat Național. În toamna anului 1923 va lua o hotărâre radicală, deosebit de îndrăzneață, pentru acele vremuri. Și anume pedepsirea clasei politice pentru adoptarea noii Constituții care nu mai exprima voința Națiunii Române. Planul este trădat, iar Corneliu, împreună cu ceilalți promotori ai ideei de purificare a clasei politice, vor ajunge la închisoare, însă, în urma procesului, vor fi achitați și eliberați.

În mai 1924, demarează proiectul organizării unor tabere de muncă, prima ținându-se la Ungheni. Tot în această vară se va căsători cu Elena Ilinoiu, nunta transformându-se într-o adevărată manifestație. În toamna lui 1924 este arestat din nou pe motivul împușcării prefectului de poliție din Iași, Mancu. După o perioadă de nouă luni va fi eliberat din nou. În toată această perioadă a avut de partea sa mii de suflete de români care îi apreciau tăria de caracter și îndrăzneala. Între 1925-1927 își va împlini Doctoratul în Economie Politică la Grenoble, Franța. Din 1927 relațiile cu A.C. Cuza încep a se răci în mod vizibil radical și pe acest fundal va crea “Legiunea Arhanghelului Mihail” înregistrată ca organizație la data de 24 iunie 1927. Deși la început erau doar cinci tineri săraci și lipsiți de sprijin politic și financiar, în zece ani Mișcarea va atrage de partea sa peste un milion de membri. Din 1930 biografia lui Corneliu Zelea Codreanu se va contopi cu cea a Mișcării Legionare, mișcare a renașterii spirituale, condusă cu o mână de fier. În decurs de doi ani mișcarea tipărea ziare în mii de exemplare. Tot în acest an va fi organizat un marș în Basarabia și va fi înființată și Garda de Fier ca secție politică a Gărzii. Ea va fi dizolvată în 1931, 1932 și 1933, fără motive explicite. La această mișcare au aderat majoritatea intelectualilor marcanți din acele vremi: Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Traian Brăileanu, profesorul Găvănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Polihroniade, Gheorghe Clime, etc.

Căpitanul era apreciat și stimat și de oamenii de rând pentru dârzenia sa, pentru lupta neîncetată în vederea apărării valorilor ortodoxismului și pentru dorința de a oferi tinerilor un viitor mai bun, cu o clasă politică purificată de elemente retrograde. Va plăti pentru toate acestea cu o condamnare la zece ani de muncă silnică în urma unui proces extrem de batjocoritor. Este asasinat dimpreună cu Nicadori și Decemviri din ordinul lui Carol al-II-lea și al lui Armand Călinescu. Peste trupurile celor 14 eroi-martiri executați s-a turnat acid sulfuric, groapa comună fiind umplută cu beton, metodă tipic rusească de ștergere a oricărei urme, practicată la executarea Țarului Nicolae al-II-lea în 1918, din cauza fobiei paranoide că ar mai putea supraviețui careva după asasinare. În urma instituirii Statului Național Legionar, trupul Căpitanului va fi deshumat și reîngropat la Casa Verde din București, dar comuniștii au șters orice urmă tot așa cum au încercat să șteargă istoria din memoria colectivă prin metodele de “spălare a creierelor” în ideea creării Omului Nou. Unul amnezic, fără credință, fără istorie, fără valori, fără rădăcini, ușor de îndoctrinat și manevrat, dar bun de sacrificat pe altarul comunismului cu față (in)umană…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*