Până la urmă i-a „unit”! Pe ei, nu pe noi! Sau, mai bine spus, pe ai lui… I-a unit în umilința de partid… Și a făcut-o ca în sedințele lui ăl bătrân, eliminând dintre rândurile tovarășilor lui de front elementele nepotrivite. A scăpat partidul, adică pe el, căci partidul e el (Doamne ferește să i se fi împlinit și gluma de mai ieri: „Statul sunt eu!”), de elementele nealinitate ori, de-a dreptul, recalcitrante!
Iar Pilat a tăiat în carne vie! E drept e că a eliminat niște burșite ce atârnau de pielea oricum lăsată a partidului, dar, „a reformat”. Și mai bine să taie el trei falange din mâna altuia, decât să-și pună gâtul zălog! Trei excluși pentru unitatea partidului! Și unul tăiat de la pomana porcului! Și ce, e un preț prea mare? Nicidecum! Și, de fapt, nici măcar nu e „un preț”, căci, exclușii s-ar putea uni și ei pe mai departe. Între ei dar și cu alte neamuri și clici din partidul socialiștilor care, nu-i așa?, nu lasă pe nimeni în urmă?!
Dar nu ceea ce face el prin lăstărișul de partid e treaba noastră! Nu asta ne îngrijorează. Atitudinea lui însă, da! Căci realizăm cât de aproape de gâtul națiunii ne-a fost ștreangul „statului în stat”.
Nu putem să nu ne gândim că, dacă ieșea cumva șef de stat, și ne „unea”, probabil că începea tot cu un „cepex” de excludere. Cu îndepărtarea, la nivel național, a „recalcitranților”. Elementele nealiniate din presă, și nu doar cea de satiră, puse deja la zidul roșu. Sancționate cu forcepsul anti-intelectualitate. Cu o gheară sub forma consiliului de discriminare a românilor (CNDC) și o alta sub forma breslelelor-sindicat aservite. Recte Uniunea Scriitorilor, care a dat afară un membru de filială, nu pentru plagiat de prin alte opere, ci pentru un delict de opinie manifestat printr-o banală postare pe o rețea de socializare.
Oricum, ceea ce a făcut Victor Ponta la „cepex”-ul lui de partid (de Târgoviște!), acea condiționare de a rămâne în fruntea partidului legată de alungarea celor trei „nealiniați” dintre tresele roșii, seamănă, istoriografic, cu amenințările pe care le profera Ceaușescu, cel epigonic copiat azi de Viorel, în cepex-ul lui de „bobi”. Pe atunci se rugau de nea Nicu, în genunchi, să nu îi lase, tov. Bobu și Dăscălescu! Azi, alți trepăduși s-au rugat de Victoraș, tot tovărășește, și tot ca niște lepădături cu nume la fel de imposibile. Se rugau în vreme ce, aidoma ca în cazul primului, îl blestemau în gând să plece dracului din partid. Și să își ia și eșecul de consoartă cu el.
E drept, acum 25 de ani, Ceaușescu a avut neinspirația să plece în Iran; ăstălalt a venit din Emirate, iar istoria nu s-a mai repetat. Adică, el a rămas. Iar acum strigă că nu mai vrea să fie asociat… comuniștilor (poate îl aude fratele „Li”!), dar oare cine jubila la sindrofia-odă de pe marea arenă a „socialiștilor”? Și, pentru că nu este un comunist, l-a dat înfierat și dat afară pe Vanghelie. Că e mai negricios și din sectorul cinci, nu?! Numai că nea Marian, doar dacă rupe bilete pentru un „vanghelion” și a și strâns de un partid!
A urmat Mircea Geoană! Să nu se piardă obiceiul de partid! Așa că, dacă data trecută a fost suspendat că… a țopăit înainte de vreme, pentru el și Mihaela lui, nu pentru partid, acum, deși nu a mai candidat, a fost exclus. De data asta pentru că a sărit, nu pentru el și Mihaela, ci să-i facă în ciudă lui Victoraș. Care nu numai că nu apucat să sară măcar o dată în sus de bucurie, dar nici măcar a atins perna învingătorului de o noapte. Să doarmă și el, cu Daciana lui (marea dragoste… vieneză), somnul… învinșilor.
Despre cel de al treilea… Ăla a fost exclus, chiar ca ștevia, doar să pară balotul mai mare…
Așa că, „judecata partidului” a fost mai mult o vendetă. Și nu o analiză urmată de punerea la punct a filialelor „ineficiente”. Pentru că organizațiile locale puteau fi sancționate doar în cazul unui eventual eșec în turul I. În turul al doilea, cum Victoraș nu a luat nici măcar peste scorul filialelor din turul I, e clar că vina a fost doar a lui! Dar el nu poate să plece. Să „se demită”! Nu pentru că nu s-ar cădea. Dar nu poate. Nu are dezlegare, căci PSD-ul nu este încă fărâmițe! Nu-i așa, Victoraș?!
Lasă un răspuns