Editura „România în Lume” din Bucureşti este onorată să găzduiască sub sigla sa, o nouă lucrare, de asta dată una scrisă în întregime, de un tânăr doctor în teologie. Este vorba de un erudit sensibil şi apologet al învăţăturilor autentic creştine – domnul Stelian Gomboş, care ne propune o carte ce conţine în paginile ei alte cărţi, adevărate perle ale gândirii unor apologeţi, propovăduitori şi mărturisitori creştini, dar şi de iubitori ai Cuvântului Domnului nostrum Iisus Hristos, aflaţi într-o continuă căutare şi decriptare a înţelesurilorr tainice ale Sfintelor Scripturi şi învăţătorilor Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, trăitor şi apărători ai credinţei străbune.
Pentru noi este un demers editorial inedit la care ne cheamă domnul Stelian Gomboş, de fapt este o invitaţie la o călătorie iniţitică, pentru a redescoperi şi activa gena credinţei, înscrisă în ADN-ul nostru de către Marele Creator la începuturi, călătorie la capătul căreia vom avea imensa bucurie de a ne apropia de Preasfânta Treime, de Maica Domnului – Născătoarea de Dumnezeu şi de sfinţii îngeri – păzitorii cereşti.
Am parcurs cu multă plăcere şi viu interes recenziile şi consemnările, inserate în Cuprinsul lucrării „Câteva spicuiri, consemnări şi recomandări”… de distinsul doctor în teologie şi pot afirma că acestea fac parte din acea comoară ascunsă privirilor profanului, deoarece aduce în atenţia cititorului teme de mare actualitate cum ar fi: Unitatea Bisericii în Dumnezeiasca Euharistie în primele secole ale Creştinismului timpuriu; Fiinţa şi credinţa, douzeci şi una de trepte spre rai; Adevărul ca poveste – Parabolele lui Iisus; Omul – subiect al dragostei lui Dumnezeu; Ortodoxia şi Apusul în tradiţia spirituală a românilor şi lupta împotriva propagandei protestante din secolul al XVII – lea; Viaţa şi opera eruditului teolog şi om de litere – Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală; Despre dimensiunea creştină a gândirii marelui filosof şi patriot roman – Nae Ionescu; Un pios omagiu adus operei marelui teolog otodox al secolului XX Părintele Professor Dumitru Stăniloae; Momente dramatice dar pline de lumină harică a luptei fraţilor basarabeni pentru apărarea tradiţiilor şi dreptei credinţe ortodoxe române sub dictatura bolşevică, şi nu în ultimul rând, viaţa de apostol a credinţei în Dumnezeu, a domnului Nicolae Purcărea, în închisorile antonesciene, iar apoi comuniste, umilinţele şi torturile la care a fost supus în „Programul de reeducare Piteşti” pentru a renunţa la convingerile sale religioase; Strigătul sfâşietor al sufletelor rătăcite pe Terra, avertizând că actuala civilizaţie umană prin lipsa credinţei faţă de Dumnezeu şi creaţie, prin gândurile şi acţiunile negative, avertizând, somând şi ameninţând însăşi existenţ vieţii pe pământ.
Distinsul autor ne recomandă să ne aplecăm cu mândrie şi respect asupra istoriei, culturii, suferintelor trăite de clerul şi credincioşii ortodocşi din zona Oradiei şi Timişoarei,şi rezistenţa lor fermă în faţa acţiunilor oculte care vizau distrugerea lăcaşelor de cult, ctitorite cu trudă ş dragoste de credincioşii români din aceste zone.
În altăordine de idei, parcurgînd aceste materiale, mi-a reţinut imediat atenţia lucrarea IPS Ioannis Zizioulas – Mitropolitul Pergamului – „Euharistie, Episcop, Biserică”, în care distinsul părinte – o personalitate de primă mărime a Ortodoxiei universale, trage un semnal de alarmă subliniind pericolul ca „Ortodoxia să fie etichetată drept ideologie, uitându-se faptul că Biserica este o comuniune (ekklesia) centrată in jurul episcopului, încă din primele secole ale Creştinismului. Această temă m-a preocupat din poziţia unui creştin practicant care am fost interesat să studiez şi să am contacte cu personalităţi de seamă ale Bisericilor Creştine din Orient, dar şi cu mulţi prelaţi catolici şi evanghelişti din ţară şi străinătate.
În acest context, în lucrarea „Terra – planeta sufletelor rătăcite” subliniez faptul că în creştinismul timpuriu Biserica era numită „Biserica din casă”, simbolizând situaţia Bisericii Creştine aflată în plină epocă a persecuţiilor, în tot arealul Imperiului Roman, dar şi de către iudei. Această perioadă din istoria Creştinismului o putem caracteriza ca fiind cea mai reprezentativă, întrucât adunarea creştinilor şi Dumnezeiasca Euharistie se săvârşeau în diferite case de rugăciune, în locuri ascunse (catacombe) iar accesul la aceste întruniri se făcea pe baza recunoaşterii fizice, cuvinte de trecere sau simboluri. Biserica Creştină îmbracă forma unei organizaţii secrete, iniţiatice, protejandu-se astfel de infiltrarea păgânilor şi agenţilor autorităţilor imperial romane. În epoca respectivă, unitatea comunităţii creştine prin Sfânta Euharistie se identifică cu IIsus Hristos, iar succesiunea apostolică îşi avea originea în instituţia episcopului ca urmaş al apostolilor.
Autorul precizează însă că, „prin sporirea numărului creştinilor în oraşe şi sate, s-a simţit nevoia structurării administrative a Bisericii creştine, prin constituirea parohiilor conduse de presbiter, care săvârşea Sfânta Euharistie în numele epicopului”. Am zăbovit mai mult asupra acestei lucrări şi ţin să-l felicit în mod deosebit pe domnul Stelian Gomboş, pentru că ne oferă cu generozitate preţioase informaţii despre autor şi conţinutul lucrării.
O altă carte extrem de interesantă, recomandată de domnul Stelian Gomboş, are drept autor pe Părintele Profesor George Remete de la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, care adduce în atenţia noastră un subiect incitant: Fiinţa şi Credinţa, ce preocupă şi frământă pe fiecare credincios, în această perioadă, marcată de cruciada laicităţii împotriva Bisericii Creştine, când organizaţii oculte, în cadrul „marelui proiect de creare a Noii Ordini Mondiale”, urzesc la pregătirea, în vaste laboratoare, a apariţiei unei noi religii universale. Autorul subliniază că „Iisus Hristos rămâne întrebarea şi reflecţia inevitabilă, oricât ar vrea omul să fugă de ea nu reuşeşte să scape. El este întrebarea sinelui omului. Fugind de El fugi de tine; pentru că El este Cel mai profund Adevăr, Adevărul lumii şi al tău, primul şi ultimul Adevăr, Adevarul în persoană, unicul necesar şi imperativ”. Prin urmare, domnul Stelian Gomboş prezintă această lucrare ca făcând parte dintr-un proiect ştiinţific în patru volume, care,”nu doar reactualizează idei şi teze revelatoare şi irefutabile, ci şi recompune în mod vizionar reprezentarea teologică a filosofiei”.
În lucrarea Părintelui Protopop, Gheoghe Colţea,”Poteci de lumină. Douăzeci şi una de trepte spre rai” care cuprinde peste douăzeci de dialoguri purtate în cadrul emisiunilor Radio şi TV Trinitas, regăsim o problemă care preocupă Bisericca Creştină şi anume; conştiinţa demnităţii şi responsabilităţii preotului în faţa lui Dumnezeu şi a lumii. Aceste sublinieri mi-au amintit de cuvintele pline de înţelepciune ale regretatului Părinte Arhimandrit Teofil Părăian care vorbea despre voinţa lui Dumnezeu, ce aşteaptă Dumnezeu de la noi, întrebare obsedantă, căreia mulţi teologi şi mistici creştini i-au oferit o serie de răspunsuri, care duc la sensul vieţii şi al creaţiei lui Dumnezeu. Dar să dăm cuvântul regretatului duhovnic al poporului român; „Rapotându-ne la ceea ce vrea Dumnezeu cu omul aflăm că vrea să devină mărturisitor şi propovăduitor al credinţei în Dumnezeu, iar mărturisirea nu se face după un program, ci tot timpul. Cine se sfieşte, acela nu face voia lui Dumnezeu… Ce trebuie să fac ca să mărturisesc? Oriunde vei merge să ţii seama de Dumnezeu. El ne cere să iertăm, iar noi avem ezitări… Acum ştim şi (re)cunoaştem voia lui Dumnezeu, dar nu ţinem să o îndeplinim…”
De pildă, Biserica Catolică este foarte preocupată în prezent, de formarea de tineri preoţi misionari, care să facă voia lui Dumnezeu, să-şi dedice viaţa slujirii lui Iisu Hristos, să respecte jurămintele de castitate, supunere sau ascultare şi sărăcie, depuse cu ocazia primirii în marea familie a mărturisitorilor şi propovăduitorilor lui Dumnezeu. Drept urmare, Papa Francisc I a transmis instrucţiuni ferme ordinului iezuit să preia, cu toată răspunderea, sarcina pregătirii temeinice, din punct de vedere teologic şi de cultură generală, a noii generaţii de prelaţi, punând accentul şi pe profilul moral al slujitorului lui Iisus Hristos, pentru a se evita, pe viitor, scandaluri de pedofilie, homosexualitate ori încurcături de ordin financiar cu personae dubioase.
Evocând personalitatea teologului, monahului, cărturarului dar şi a abilului diplomat, apărător ferm a credinţei străbune, cel care a fost Mitropolitul Ardealului peste două decenii Dr. Antonie Plămădeală, atât Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei cât şi Nicholas şi Anastasia Buda, s-au străduit să ofere cititorilor un bogat material despre viaţa şi opera celui considerat pe bună dreptate „rugul aprins al credinţei neamului”, luptător neobosit pentru întărirea credinţei strămăşeşti, ortodoxe, în Transilvania, lucru bine făcut şi cu ocazia dezbaterilor prilejuite de participarile sale la lucrările Conferinţei Bisericilor Europene. Personal am avut onoarea, plăcerea şi privilegiul de a discuta în numeroase rânduri cu această uriaşă şi copleşitoare prsonalitate a spiritualităţii ortodoxe, prilejuri care mi-au limpezit sufletul şi m-a ajutat să-mi întăresc credinţa şi nădejdea în Dumnezeu.
Iniţiativa domnului Stelian Gomboş de a ne aduce în atenţie această personalitate a Bisericii Ortodoxe Române, cât şi a altor propovăduitori şi mărturisitori întru Iisus Hristos este foarte benefică, acum când tânăra generaţie este chemată să se apropie de literatura teologică, pantru a înţelege mai bine sensul învăţăturilor din Vechiul şi Noul Testament, cât şi istoria şi tradiţia Ortodoxiei în şi din România.
Amintind de figuri luminoase ale ortodoxiei româneşti, domnul Stelian Gomboş, alături de Profesorul Cristian Şerban dezvăluie cititorului taina operei monumentale, care ne-a rămas moştenire de la Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, pe care cei doi autori o apreciază ca fiind „hristologica şi triadologia”, care abordează teme precum: Sfânta Treime – structura supremă a autenticei iubiri; Dumnezeu Tatăl – temei al unităţii; Omul – minune dumnezeiască, omul ascuns în inimă care este Duhul,ce se naşte şi creşte in el.
Concluzia autorilor este că opera Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae este „Teologie mărturisitoare şi filocalică, fiind o teologie trăită, experimentată in viaţa proprie”…
„Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste” şi „Terra – planeta sufletelor rătăcite, sunt două lucrări care invită cititorul la o meditaţie şi adâncă reflecţie asupra înţelesurilor tainice ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, învăţături îmbrăcate în parabole, pentru a fi protejate de ochii iscoditori ai sacerdotului iudaic şi ai autorităţilor imperiale de atunci, care urmăreau cu atenţie evoluţia doctrinei hristice ce revoluţiona gândirea teologică, morală şi spirituală a vremii, dar şi în legătură cu viaţa telurică a sufletelor noastre şi nostalgia lor faţă de adevărata casă, de Împărăţia cea veşnică a Cerurilor, unde sunt aşteptate, cu multă dragoste, de Marele Creator, Domn şi Stăpân, al Cerului şi al Pământului.
Cele două lucrări sunt prezentate cu multă generozitate de domnul Stelian Gomboş, care le-a alocat o parte importantă din spatial şi economia cărţii, aşa că nu voi insista mai mult.
Două alte lucrări, extrem de interesante, prin simplitatea şi francheţea abordărilor, sunt semnate de Dan C. Mihăilescu, „Oare m-am întors de la Athos?” şi de Ciprian Voicilă, “Sfinţii de lângă noi”, care, din planuri şi unghiuri diferite, prezintă viaţa plină de smerenie şi de iubire de Dumnezeu, a unor trăitori în credinţa străbună, autentică, izolaţi de „lumea nebună a oraşelor, adevăraţi eremiţi, întîlniţi de autori în pelerinajul lor în locuri încărcate de abundentă şi îmbelşugată sacralitate, din ţara noastră şi din Sfântul Munte Athos – Grădina Maicii Domnului.
Lucrările prezentate de domnul doctor în teologie, Stelian Gomboş, domnia sa fiind un prolific publicist, vin în întâmpinarea cititorilor, ca o mare binecuvantare, fiind, până la urmă, câteva pilde demne de urmat, pentru a trăi în comuniune şi iubire permanentă cu Sfânta Treime şi a ne pregăti de urcuşul anevoios, care duce spre mîntuire, desăvârşire şi îndumnezeire.
În încheierea acestor rânduri, felicitându-l pe distinsul autor pentru această iniţiativă, îi dorim să aibă parte de inspiraţie divină în scrierile sale viitoare, spre Slava lui Dumnezeu şi spre folosul sufletelor noastre!…
Dumnezeu să-i binecuvânteze lucrările şi să-l aibă în paza Lui cea sfântă!…
Gheorghe Dragomir –
Director al Editurii “România în Lume”
Lasă un răspuns