Păi, nu e el „bărbat de stat”?! Fie și model dâmbovițean! Și nu avea și el nevoie, după atâta efort de campanie, de o pauză? Așa cum de o pauză cam are nevoie tot aparatul lui de partid, mai ales „socialiștii” cu probleme, care, când trebuie să dea piept cu întrebările, fie și doar cele din partid, intră în concediu. Așa și Victor Ponta. Nu a plecat la odihnă că a muncit prea mult! Ci în speranța deșartă că va mai reduce din presiunea enormă care se revarsă asupra sa dinspre propriul partid, dar și din interiorul și exteriorul țării. Căci, da, pentru mulți, demisia lui Victor Ponta nu ar fi „doar o lozincă”. Și nu contează că premierul a azvârlit deja țării un „cap de Moțoc”; electoratul înșelat vrea mai mult! Mai ales că, plagiindu-și propria incompetență, Vlădica deșirată chiar a dat țării un… Motoc, la MAE!, vrând parcă să transmită țării, în aceeași aroganță sinistră, că demisia lui Meleșcanu va fi singurul „cap de Moțoc” pe care îl vor primi românii din țară și Diaspora.
Și totuși, dincolo de noi, mult mai agresivă este furia din propriul partid! Acolo unde îl așteaptă zile și săptămâni întregi de cuțite înroșite la care se vor deda social-democrații lui, „mândrii” lideri și flămânzii oportuniști de prin toate taberele, fracțiile și grupările. Dar el știe bine ce urmează, mai ales la nivelul de acțiune al unor oportuniști care vor profita pentru a-și face loc. Și care vor da din coate și din burți pentru a plăti niște polițe atât de bine poleite la porția de megalomanie de la Arena Națională.
Și este probabil ca Victor Ponta să fi plecat în „concediu” urmându-și propriul sfat; să (se) mai tacă! Dar nu pentru că îi este jenă de țară, ci teamă de „mândrii” lui români din partid. Care, cât de mândri or fi fost ei până mai ieri, acum vor și ei „capul lui Moțoc”. Și cărora nu le folosește de fel demisia lui Meleșcanu. Ei vor ca, în stilul în care a procedat cu alții, Viorel să decidă singur „să se demită”. Să nu fie nevoie să răscolească ei prin dulapurile cu schelete.
Așa că, epigon al profilului lui Titulescu, în fapt, plagiator al feței de lut al bustului de la fundația celui de al doilea idol al său, Adrian N0049 Jilava, Victor Viorel a procedat ca un adevărat „dorel” după ce, în noaptea alegerilor, era cât pe ce să-i taie românii curentul la partid! A tulit-o în concediu. Pur românește.
Oricum, în pofida sloganului de campanie, Ponta nu a reușit să ne unească. Nu cum ar fi vrut el! Că de unit, ne-a unit! Dar împotriva lui și a sleahtei de infractori „socialiști”. Acum i-a mai rămas să-i țină uniți pe cei din partid. Ceea ce va fi însă cu mult mai greu…
De partea cealaltă, cel ce avea toată căderea să-și ia o vacanță până la învestire, mai ales că îl așteaptă un lung mandat, a procedat, cum altfel?!, „nemțeste”. S-a apucat să facă ordine printre bibliorafturile restante de la Parlament și Guvern. Să aplice poate singura idee care l-a măcinat în campanie: lucrul bine făcut!
Or, acum, ține de noi să nu fim ipocriți! Pentru că am tot vociferat că ne dorim o altfel de politică. Dar am și început să ne plângem pe la colțuri că tocmai cel ales este prea tăcut și lipsit de poftă de scandal. Că nu vorbește cu sămânță de can-can și nici nu azvârlă niscai replici mai aproape de mahalaua dâmbovițeană. Și parcă am vrea să-l dăm pe neamț pe brazdă. Să fie și el mai dâmbovițean.
Să nu fim dară ipocriți și, mai ales, să-i lăsăm și neamțului dreptul lui la demnitate. La demnitatea pe care ne-o dorim și noi! Să încetăm cu cea mai aberantă petiție de pe net, aceea de a-i impune președintelui ales să se… creștineze.
Să ne recăpătăm demnitatea… nemțește. Să curățăm clasa politică de scheletele de prin vestiarele de partid. Dar să rămânem și pe mai departe vigilenți.
P.S.:
În fața unui guvern în disoluție, ca imagine și credibilitate, ne-am fi asteptat ca Traian Băsescu să facă după alegeri ultimul lui mare act de respect și reponsabilitate față de țară. Să ceară explicații ambasadorilor țărilor în care românii au fost umiliți. A ratat însă ocazia. Dar nu și Klaus Iohannis care, după primele cereri adresate Parlamentului, a făcut și ceea ce pe președintele în exercițiu nu părea a-l mai interesa. Recuperarea demnității românilor. Dar poate că Traian Băsescu este trist! Căci simte că imaginea lui de „președinte perfect” este în pericol, Klaus putând dovedi că, înainte de a fi „jucător” și a oferi circ țării, e mai bine să fii un profesor modest care își apără „clasa” chiar și „tăcând” (iar aici vorba lui Victor Ponta, aceea că PSD și clasa politică ar trebui poate să mai tacă, are în sfârșit un sâmbure de adevăr!).
Lasă un răspuns