Se mişcă ţara!

În sfârşit, după atâta sfidare la adresa românilor rămaşi în ţară (milioanele de români plecaţi definitiv sau la muncă în străinătate au scăpat de acest coşmar, revoltător până şi pentru cetăţenii altor ţări din UE şi de peste ocean), iată că în blocul securisto-bolşevic care-l susţine la prezidenţiale pe mitomanul de Victor Ponta, a apărut prima mare fisură: fapt fără precedent, în plină campanie electorală, Titus Corlăţean a anunţat că-şi dă demisia din fruntea Externelor!

Treaba asta vorbeşte de la sine despre murdăriile îndelung cocoloşite la cel mai înalt nivel al sforăriilor politice (aroganţă, demagogie etc.), iar Ponta şi ciracii lui mult ar fi dat ca ele să nu fie ştiute taman înainte de turul doi al prezidenţialelor: Pe de o parte incapacitatea de fond a acestui guvern în general, a Ministerului de Externe în special de a rezolva o chestiune de bun simţ şi rutină pentru orice cârmuire cu adevărat democratică, pe de altă parte ridicola obstinaţie cu care făuritorii democraţiei originale înţeleg să se cramponeze de litera unor legi prost alcătuite şi lesne interpretabile (în definitiv, precum în atâtea alte cazuri mult mai puţin importante, uşor de corectat printr-o ordonanţă de urgenţă!), doar-doar în acest chip mârşav vor izbuti să îngrădească până la capăt dreptul la vot al românilor din diasporă, adică al acelui important segment de alegători (circa un sfert dintre români trăiesc în afara graniţelor ţării), care doresc să-şi exercite respectivul drept constituţional pentru ca şi în acest mod să poată contribui la o reală schimbare a României în bine, nicidecum la perpetuarea actualei stări deplorabile, garantată de Ponta şi ai lui prin vrednicia dovedită în pălăvrăgeli şi potlogării.

La drept vorbind, Titus Corlăţean nu şi-a dat demisia, că pentru alde ăştia, vorba lui Petre Ţuţea, noţiunea de demisie a fost ştearsă din Dicţionarul limbii române. Prins între ciocanul dispoziţiilor venite de la Ponta, care – după votul din primul tur – ne putem închipui cam cât de mult îndrăgeşte şi respectă diaspora din ţările occidentale, şi nicovala valului de proteste ale românilor din străinătate şi din cele mai mari oraşe româneşti (Bucureşti, Cluj, Timişoara etc.), Titus Corlăţean a fost sacrificat pentru ca Ponta să pară democrat şi pentru ca noul ministru Teodor Meleşcanu să-şi arate abilităţile de bătrân securist prin tergiversări, pertractări, cacealmale ca cea cu obligativitatea anunţării intenţiei de vot cu minimum o jumătate de an înainte şi, desigur, prin îmbunătăţiri neesenţiale („legea nu permite!”) aduse anacronicului sistem de vot la care sunt condamnaţi românii din diasporă (numărul redus al secţiilor de votare, birocraţia care încetineşte procesul şi creează cozi imense etc.), când, de fapt, toate aceste aspecte jignitoare pentru alegători şi descalificante pentru autorităţi, erau bine cunoscute din anii anteriori şi puteau fi uşor preîntâmpinate fie prin introducerea votului electronic, fie măcar prin amendarea legii cu pricina, astfel încât ambele părţi să fie nestresate, ba chiar mulţumite una de cealaltă.

Cum naiba de ciracii lui Ponta n-au înţeles şi nu l-au sfătuit pe acesta, că printr-o impecabilă organizare, ei cu toţii ar fi avut numai de câştigat cu mult mai mult decât prin pomene electorale şi prin constrângerile exercitate asupra tuturor bugetarilor, inclusiv asupra preoţilor ortodocşi, iar el, în calitate de candidat la funcţia supremă în stat, ar fi luat o serioasă opţiune pentru Cotroceni?!

Că doar în mâna lor este pâinea şi cuţitul: Ponta a intrat în competiţie de pe poziţiile de forţă ale premierului (dacă bunul simţ nu l-a îndemnat să-şi dea demisia înainte de începerea campaniei, cum de-i permite legea aşa ceva?), iar miniştrii din lăbărţatul său cabinet (la o populaţie de circa 18 milioane, România îşi permite să furajeze vreo 30 de miniştri, în timp ce SUA, cu o populaţie de peste 330 milioane, are doar 12!) sunt cu toţii agenţi deosebit de activi în campania lui electorală, nu doar cu vorba şi ameninţările, ci şi cu fapta. Altfel spus cu banii tuturor contribuabililor, mai ceva ca şi cu banii lor dobândiţi pe căi necinstite, jaf pentru care în vecii vecilor nu vor da socoteală. Cam aşa cum procedează extrem de dubiosul Liviu Dragnea, pe a cărui mână sunt aproape toţi banii ţării şi care nu se zgârceşte să facă asemenea danii pentru Biserica Ortodoxă Română (lăcaşurilor de cult mai vechi sau în construcţie), încât patriarhul francmason Daniel s-a simţit obligat să-i răsplătească dărnicia cu ordinul Sfinţii Martiri Brâncovineni, dar şi cu porunca dată tuturor subordonaţilor (uriaşa armată de clopotari, preoţi şi ierarhi) de a-l sprijini făţiş pe Ponta în campania lui neonestă, ca şi când acesta ar fi român ortodox, deşi el este dreptcredincios doar din raţiuni politice şi face tot posibilul să-şi ascundă originile nedemne (bunicul lui dinspre mamă se numea Naumovici, evreu bolşevizat ajuns colonel de securitate şi prieten la toartă cu generalii de securitate de origine evreiască Pantiuşa Bodnarenko şi Alexandru Nikolski, doi dintre cei mai siniştri torţionari ai românilor).

Înclin să cred că erau atât de siguri de victorie în turul doi, încât chiar şi aceia dintre ei care-şi mai pierd niscaiva timp cu cititul, n-au mai acordat atenţia cuvenită avertismentelor lui Gustave Le Bon din celebra lui carte Psihologia maselor, cum că trăim în era mulţimilor („Evenimentele memorabile sunt efectele vizibile ale unor schimbări invizibile intervenite în sentimentele oamenilor”) şi că, da, o fi „mulţimea întotdeauna inferioară din punct de vedere intelectual”, dar – adaugă autorul – „din punct de vedere al sentimentelor şi al actelor pe care aceste sentimente le provoacă, ea poate fi, după împrejurări, mai bună sau mai rea. Totul depinde de modul în care este sugestionată”.

De precizat că protestele românilor din diasporă şi din ţară nu au fost sugestionate în sensul sugerat de Gustave Le Bon, de pildă de un lider charismatic, capabil să înfăptuiască eroisme cu ajutorul mulţimilor („Eroisme, evident puţin inconştiente, dar cu astfel de eroisme se face istoria”), ci ele au purces de la imboldul din totdeauna al acestor oameni de a contribui efectiv la ridicarea României şi au fost declanşate pentru unii (românii din diasporă) de vădita încălcare de către autorităţi a dreptului lor legitim la vot, iar pentru alţii (românii din ţară) de către inepuizabilul spirit de solidaritate, prin care aceştia nu numai că veghează la respectarea drepturilor lor, dar automat apără drepturile constituţionale ale tuturor românilor, chiar şi ale acelora care nu şi le cunosc, le ignoră sau consimt să şi le vândă pentru un blid de linte.

N.B.:

La cea de-a doua întâlnire a candidaţilor pentru turul doi, Victor Ponta a refuzat de mai multe ori propunerea lui Klaus Iohannis de-a convoca Parlamentul pentru renunţarea îndată la legea amnistiei şi graţierii. De unde concluzia clară pentru toată lumea: În cazul în care, Doamne fereşte, Ponta ajunge la Cotroceni, el va fi preşedintele de serviciu al penalilor şi puşcăriaşilor din PSD, eventual şi din alianţele efemere încheiate de acesta, şi doar în timpul liber sau în concediu va fi preşedintele de faţadă al celorlalţi români!

4 Responses to Se mişcă ţara!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*