Opinii: O mostră de demagogie…

Am citit, cu mare dificutate, cele 58 de pagini ale „raportului prezidenţial” al lui Klaus Iohannis, intitulat „România lucrului bine făcut”, scrise într-un veritabil limbaj de lemn, luat, direct, din textele rapoartelor prezentate la plenarele şi congresele partidelor comuniste. „România lucrului bine făcut” este o înşiruire de fraze sforăitoare, care nu ne spune nimic despre starea reală actuală a economiei şi societăţii româneşti şi nimic concret despre cum se va schimba această stare în cei zece ani cât vrea să stea la Cotroceni autorul acestei mostre de demagogie electorală. Nu aflăm nimic despre sărăcirea şi umilirea la care a fost supus poporul român în ultimii 25 de ani, nimic despre marea hoţie numită „privatizare”, despre modul în care poporul român a fost deposedat de avuţia productivă, de capitalul acumulat din munca lui de-a-lungul istoriei, nimic despre faptul că acest capital, în valoare de peste 500 miliarde de euro actuali, a fost trecut, pe nimic, în proprietatea guvernanţilor, uzurpatori şi trădători, şi a corporaţiilor transnaţionale, nimic despre cele peste 2.000 de miliarde de euro profituri realizate de acest capital şi însuşite de noii lui proprietari, nimic despre distrugerea a mai mult de o treime din acest capital, nimic despre distrugerea a peste patru milioane de locuri de muncă, despre milioanele de români care au fost, astfel, obligaţi să-şi părăsească ţara şi familile, să lase milioane de copii în situaţia de a trăi fără mamă, sau fără tată, sau fără amândoi părinţii.

Nimic despre faptul că datoria externă a României a ajuns la peste 100 miliarde de euro, ceea ce face ca serviciul acestei datorii să se ridice la peste 40 miliarde de euro, ÎN FIECARE AN, adică la aproape o treime din PIB-ul ţării, din toată avuţia creată de români în ţara lor, ÎN FIECARE AN. Nimic despre faptul că un pumn de oligarhi, reprezentând mai puţin de cinci la sută din familiile româneşti, împreună cu câteva corporaţii transnaţionale, au ajuns să deţină în proprietate privată peste 90 la sută din avuţia ţării, în timp ce 90 la sută din familiile românilor trăiesc în sărăcie şi umilinţă, sunt lipsite de capital şi sunt obligate să trăiască din salarii şi pensii de mizerie.

Nu aflăm nimic despre faptul că românii au fost deposedaţi nu numai de fabrici, de uzine şi de bănci, dar şi de suveranitatea lor naţională, de statul lor naţional. Nimic despre faptul că, în România, democraţia este o farsă, că suveranitatea naţională, puterea poltică, nu este exercitată de popor, ci de oligarhi, care controlează şi capitalul naţional şi statul, că statul este instrumentul prin care oligarhii jefuiesc poporul şi îşi apără privilegiile, averile dobândite prin furt şi înşelăciune.

„România lucrului bine făcut” nu ne spune nimic despre modul în care poporului român i se va face dreptate, despre modul în care el, poporul român, va fi despăgubit pentru capitalul de care a fost deposedat prin aşa-zisa privatizare, ca şi de profiturile create de acest capital în ultimii 25 de ani. Nimic despre cum, cu ce bani, vor fi create cele patru milioane de locuri de muncă, pentru a-i aduce acasă pe românii plecaţi în băjenie. Nimic despre cum, cu ce bani, va fi reindustrializată ţara şi va fi creată o agricultură care să asigure bunăstarea tuturor românilor.

Nimic despre cum va fi oprită scurgerea de avuţie în afara tării, despre cum vom scăpa de datoria externă, despre cum vor deveni românii stăpâni în ţara lor, proprietari ai capitalului creat prin munca lor şi ai profiturilor realizate cu acest capital.

„România lucrului bine făcut” nu ne spune nimic despre cum vor ajunge românii să aibă un stat al lor, cu adevărat DEMOCRATIC, NAŢIONAL, un stat pe care să-l controleze ei, nu oligarhii şi corporaţiile transnaţionale, un stat care să apere drepturile şi interesele celor mulţi, nu ale oligarhilor şi corporaţiilor transnaţionale, un stat DE DREPT al poporului, nu un stat DE DREPT al oligarhilor. „România lucrului bine făcut” a lui Klaus Iohannis nu va face niciun lucru bun, pentru România şi pentru poporul ei. Dimpotrivă.

La pagina 22 a vorbăriei prezentate drept program prezidenţial, Klaus Iohanis se dă de gol şi ne spune adevăratul său scop, ne spune ce va face el pentru România dacă va ajunge să-i decidă viitorul. Iată ce scrie Klaus Iohannis, cu mânuţa lui:

„Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA.”

Sub masca grijii pentru independenţa energetică a ţării şi pentru comunităţile locale, Klaus Iohannis ne spune că, în timpul preşedinţiei sale, nu numai că va continua jefuirea resurselor naturale ale ţării de către corporaţiile private, autohtone şi străine, dar se va trece la o fază nouă, aceea în care poporul român va fi deposedat şi de dreptul de proprietate publică asupra bogăţiilor subsolului. Am fost deposedaţi de fabrici, uzine, bănci, am început să fim deposedaţi de terenurile agricole şi de păduri şi urmează, sub domnia lui Klaus Iohannis, să fim deposedaţi şi de bogăţiile subsolului. Conform alineatului (3) al articolului 136 din Constituţia României, „Bunurile de interes public ale subsolului… fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”, iar conform alineatului (4) al aceluiaşi articol, „bunurile proprietate publică sunt inalienabile”, adică nu pot fi vândute, nu pot fi înstrăinate.

Klaus Iohannis, candidat la funcţia de Preşedinte al României, ştie, cu siguranţă, aceste prevederi ale Constituţiei României. Ştie, de asemenea, tot cu siguranţă, că, în SUA, proprietarul unui terten este şi proprietarul bogăţiilor de sub ale teren. De aceea, în SUA, cei care exploatează bogăţiile subsolului plătesc redevenţă proprietarului terenului, nu statului, adică poporului. În România, conform actualei Constituţii, singurul proprietar al bogăţiilor subsolului este poporul român, prin statul său naţional. Pentru a ajunge la situaţia de a plătii redevenţe proprietarilor terenurilor, „aşa cum se întâmplă în SUA”, va trebui modificată legislaţia, astfel încât proprietarii terenurilor să devină şi proprietarii bogăţiilor subsolului, aşa cum se întâmplă în SUA.

Aceasta este adevărata “viziune” a lui Klaus Iohannis asupra viitorului României. Vor continua vânzările şi retrocedările de terenuri şi păduri, o parte din ce în ce mai mare din teritoriul naţional al românilor va intra în proprietatea străinilor, bogăţiile subsolului vor fi declarate de interes PRIVAT, printr-o lege, sau printr-o ordonanţă de urgenţă, astfel încât vor trece şi aceste bogăţii în propeietatea străinilor. Să nu ne mai încurcăm cu contracte de concesiune, cu redevenţe şi tot felul de piedici în calea liberei dominaţii străine asupra coloniei numită România. Iată ce ne pregăteşte Klaus Iohannis!

Klaus Iohannis încurcă rău de tot borcanele. România nu este SUA. Poporul român nu este popor american. Poporul român nu s-a format acum 200 de ani, din oameni veniţi de aiurea, care s-au autoîmproprietărit cu pământul luat de la indieni exterminaţi, cu ajutorul forţei. Poporul român este stăpân pe teritoriul lui naţional de la începutul lumii. Bogăţiile subsolului teritoriului naţional sunt ale întregului popor român. Ele au fost apărate cu sângele TUTUROR românilor. Ele nu pot face obiectul proprietăţii PRIVATE, „aşa cum se întâmplă în SUA”. Ele aparţin TUTUROR romanilor şi trebuie exploatate în beneficiul TUTUROR românilor. În vecii vecilor. Aşa cum scrie în CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR.

Un răspuns la “Opinii: O mostră de demagogie…”

  1. George Petrovai spune:

    Da, domnule Constantin Cojocaru, sunt înclinat să vă dau dreptate (eu, unul, nu am citit acest raport, cum îi spuneţi dumneavoastră) şi că suntem din nou în situaţia ca din două răuri să alegem pentru următorii 5 ani (de ce musai pentru 10 ani?) răul mai mic. Dar ca cetăţeni responsabili, preocupaţi de viitorul lor şi al României, avem obligaţia să identificăm răul mai mic, apoi să-i dăm votul aceluia care reprezintă cât de cât o garanţie pentru ţară. Ori, este limpede pentru orice român cu judecată şi bun simţ (exclud fanaticii şi pe cei orbiţi cu pomene electorale, taman în campanie, de pe poziţia de premier şi cu banii tuturor) că acest rău mai mic sau bine mai consistent (spuneţi-i cum vreţi), este pe partea lui Iohannis. Fie şi pentru aceea că Iohannis vine la confruntare cu o carte de vizită impresionantă – primar al Sibiului în mai multe mandate, a făcut din acest oraş capitala culturală a Europei, pe când Ponta vine cu ceea ce i se potriveşte ca o mănuşă unui mitoman sadea: cu un trecut plin ochi de fapte certate cu legea (vezi rolul avut în afacerea Microsoft EADS şi plagiatul mare cât roata carului), vezi crasa incompentenţă de care a dat dovadă în cei doi ani şi jumătate de când se află la cârma unor guverne (cele mai cinstite de la Decembriadă încoace!) doldora de nepricepuţi şi penali şi mai vezi modul de-a dreptul golănesc în care sfidează legile (îşi apără poziţia dobândită şi ciracii care-l sprijină, astfel prelungind marasmul din ţară) şi-i sfidează pe români, îndeosebi pe românii din diasporă (vădit îngrădeşte dreptul de vot al compatrioţilor din ţările occidentale, întrucât el ştie prea bine din primul tur că a fost preferat doar de alegătorii din Republica Moldova şi din …Coreea de Nord).
    Domnule Cojocaru, nu vi se pare suspectă graba cu care Ponta, îndată după încheierea turului întâi, a încheiat alianţe pentru turul doi cu cine s-a nimerit şi cu oricine era dispus la acest infam troc ( voturi incerte pentru un ciolan virtual), când ar trebui să se ştie că voturile sunt proprietatea exclusivă a alegătorilor, nicidecum a candidatului? Şi au venit la împărţirea viitoarelor bucate, alde bufonul de VC Tudor şi înglodatul în datorii de Dan Diaconescu, altă caricatură foarte suspectă în actuala politică românească. Este dovada cea mai vădită că doreşte din răsputeri şi prin orice mijloace ticăloase să ajungă la Cotroceni, dar nu pentru binele ţării, ci al potlogarilor cu ştaif, pe care are datoria de partid să-i apere. Adică să promulge toate legile emise de acest hidos Parlament pentru politrucii aflaţi în vizorul justiţiei şi să-i graţieze pe cei care deja au ajuns după gratii, în felul acesta reducând la zero munca magistraţilor din DNA, însă el – în stilul ce-l caracterizează – lăsînd impresia că respectă legea şi justiţia.

Lasă un răspuns