Una vita sola
Sopra nuvole di gesso,
Īśvara mi regge dal sogno,
sono pura materia
oggi
ma sotto quale forma?
Ho guidato carri pieni di latta
o forse li ho trainati, il mio alito sull’erba pesta,
la nebbia di māyā.
Ho fatto voto di silenzio,
ricordo
quando ancora energia sottile
leggevo le carte al mio futuro,
gioco questo ov’è difficile trovare
uno spiraglio.
Non importa più dove e quando
la mia statura proietti un’ombra..
Doar o viaţă
Peste nori de ghips,
Īśvara mă stăpânește din vis,
sunt materia pură
astăzi
dar sub ce formă?
Am condus care pline de tinichea
sau poate le-am tras, respiraţia mea pe iarba strivită,
ceaţa mayei.
Am făcut jurământ de tăcere,
îmi amintesc
când încă o energie subtilă
ghiceam în cărţi viitorul meu,
jocul acesta unde e greu să vezi
luminiţa.
Nu mai contează unde și când
statura mea să proiecteze o umbră…
Imperfetta
Vagoli spersa
tra coni di ginepro
e semi di luna tersa;
l’aroma di gelsomino
carezza i tuoi capelli,
sembri quasi seria
nella timidezza
e la gente ti confonde,
bella ed imperfetta.
Taci nel sorriso
d’aurora boreale,
è nuova vita grazie a te.
Imperfectă
Colinzi pierdută
printre boabele de ienupăr
și seminţe de lună curată;
mireasma iasomiei
mângâie părul tău,
parcă ești cam serioasă
în timiditate
și lumea te confundă,
frumoaso și imperfectă.
Taci în surâsul
aurorei boreale,
e viaţă nouă datorită ţie.
Si è soli nella malattia
Soli si è nella malattia,
c’è chi si diletta nel conto alla rovescia,
chi scommette
o fugge,
chi interpreta e sottolinea,
chi traduce
e racconta, novelli redattori..
e Dio veglia dall’alto,
sereno nel patto
siglato dall’uomo,
la morte che poi non esiste,
solo un nome
e
banale etichetta
da secoli applicata
sul diario del tempo
e quello dello spazio.
Suntem singuri în boală
Singuri suntem în boală,
cine se delectează cu numărătoarea inversă,
cine pariază
ori fuge,
cine interpretează și subliniază,
cine traduce
și povestește, proaspeţi redactori..
și Dumnezeu veghează din înălțime,
senin în pactul
parafat de om,
moartea apoi ce nu există,
doar un nume
și
o etichetă banală
de secole aplicată
pe jurnalul timpului
și cel al spațiului.
Migrazioni
E ti perdevi nella terra promessa,
fuggendo a sentieri
d’infinito
fra le corde dell’oud;
amavi i boschi
e le forme di meditazione,
pietra d’angolo
del tempio di Gerusalemme.
Con quale impeto cadesti a riva…
Migrațiuni
Și te pierdeai în țara făgăduinței,
fugind la căi
fără sfârșit
prin coardele oudului;
iubeai pădurile
și formele meditației,
piatră de temelie
a templului din Ierusalim.
Cu ce avânt ajunseși la mal…
L’altra finestra
Non potevo concepire,
erano lì – pausa – ad attendermi
nel modo loro d’insegnare
e scherzare.
Il vaso al davanzale
e che candore,
il sole non pareva mai esser tramontato.
Una pellicola
soffiata dal nontempo,
la polenta fumante sulla tavola imbandita
ed una festa, storia o lezione
da narrare
e imparare.
Fereastra cealaltă
Nu puteam să înțeleg,
erau acolo – pauză – să mă așteaptă
în felul lor de predat
și de glumit.
Vaza pe pervaz
și ce candoare,
soarele nu părea niciodată să fi apus.
O peliculă
suflată de ne-timp,
mămăliga fumegând pe masa pregătită
și o serbare, istorie sau lecție
de povestit
și de învățat.
Lasă un răspuns