Luca Cipolla și noile sale poezii pentru Națiunea

Una vita sola

Sopra nuvole di gesso,

Īśvara mi regge dal sogno,

sono pura materia

oggi

ma sotto quale forma?

Ho guidato carri pieni di latta

o forse li ho trainati, il mio alito sull’erba pesta,

la nebbia di māyā.

Ho fatto voto di silenzio,

ricordo

quando ancora energia sottile

leggevo le carte al mio futuro,

gioco questo ov’è difficile trovare

uno spiraglio.

Non importa più dove e quando

la mia statura proietti un’ombra..

Doar o viaţă

Peste nori de ghips,

Īśvara mă stăpânește din vis,

sunt materia pură

astăzi

dar sub ce formă?

Am condus care pline de tinichea

sau poate le-am tras, respiraţia mea pe iarba strivită,

ceaţa mayei.

Am făcut jurământ de tăcere,

îmi amintesc

când încă o energie subtilă

ghiceam în cărţi viitorul meu,

jocul acesta unde e greu să vezi

luminiţa.

Nu mai contează unde și când

statura mea să proiecteze o umbră…

Imperfetta

 

Vagoli spersa

tra coni di ginepro

e semi di luna tersa;

l’aroma di gelsomino

carezza i tuoi capelli,

sembri quasi seria

nella timidezza

e la gente ti confonde,

bella ed imperfetta.

Taci nel sorriso

d’aurora boreale,

è nuova vita grazie a te.

Imperfectă

 

Colinzi pierdută

printre boabele de ienupăr

și seminţe de lună curată;

mireasma iasomiei

mângâie părul tău,

parcă ești cam serioasă

în timiditate

și lumea te confundă,

frumoaso și imperfectă.

Taci în surâsul

aurorei boreale,

e viaţă nouă datorită ţie.

Si è soli nella malattia

 

Soli si è nella malattia,

c’è chi si diletta nel conto alla rovescia,

chi scommette

o fugge,

chi interpreta e sottolinea,

chi traduce

e racconta, novelli redattori..

e Dio veglia dall’alto,

sereno nel patto

siglato dall’uomo,

la morte che poi non esiste,

solo un nome

e

banale etichetta

da secoli applicata

sul diario del tempo

e quello dello spazio.

Suntem singuri în boală

Singuri suntem în boală,

cine se delectează cu numărătoarea inversă,

cine pariază

ori fuge,

cine interpretează și subliniază,

cine traduce

și povestește, proaspeţi redactori..

și Dumnezeu veghează din înălțime,

senin în pactul

parafat de om,

moartea apoi ce nu există,

doar un nume

și

o etichetă banală

de secole aplicată

pe jurnalul timpului

și cel al spațiului.

Migrazioni

E ti perdevi nella terra promessa,

fuggendo a sentieri

d’infinito

fra le corde dell’oud;

amavi i boschi

e le forme di meditazione,

pietra d’angolo

del tempio di Gerusalemme.

Con quale impeto cadesti a riva…

Migrațiuni      

Și te pierdeai în țara făgăduinței,

fugind la căi

fără sfârșit

prin coardele oudului;

iubeai pădurile

și formele meditației,

piatră de temelie

a templului din Ierusalim.

Cu ce avânt ajunseși la mal…

L’altra finestra

 

Non potevo concepire,

erano lì – pausa – ad attendermi

nel modo loro d’insegnare

e scherzare.

Il vaso al davanzale

e che candore,

il sole non pareva mai esser tramontato.

Una pellicola

soffiata dal nontempo,

la polenta fumante sulla tavola imbandita

ed una festa, storia o lezione

da narrare

e imparare.

Fereastra cealaltă

Nu puteam să înțeleg,

erau acolo pauză – să mă așteaptă

în felul lor de predat

și de glumit.

Vaza pe pervaz

și ce candoare,

soarele nu părea niciodată să fi apus.

O peliculă

suflată de ne-timp,

mămăliga fumegând pe masa pregătită

și o serbare, istorie sau lecție

de povestit

și de învățat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*