Tocmai ce ne-a sifonat un clenci din dosar. Pentru că, dacă „pe surse”, presa nu a aflat și despre al treilea aspect al matrapazlâcurilor puse la cale de conciliul rozaliu Hrebe-Șova, a avut grijă dânsa să ne informeze. Că a făcut-o doar pentru a a fi prima care dă la iveală vestea, nici nu mai contează. Numai că, dacă presa afla pe alte surse decât cele ale magistratului, precis (se) asmuțea Inspecția judiciară a CSM-ului. Dar, cum tocmai șefa ÎCCJ a dat informația, nu o să se autosesize. Eventual să se „autosuspende”.
Treaba e că, pe surse, știam că rozătoarele pesediste ale statului de drept trăgeau tare să plesnească din țâțâni balamalele „nevinovaților” de la Jilava, Rahova și alte centre de reeducare a clasei politice. Lucrau de zor la fotocopierea unei legi de amnistie sau grațiere (funcție de președintele de țară ieșit din urne) pe care să o aibă gata de pus pe masă. În principiu, președintele Ponta. Iar dacă acesta nu iese președinte, rămâne scenariul al doilea, cu declararea neamțului ca inapt de ingrat în integritatea sa, și eventuala semnare a actului de către președintele interimar.
Dar nimeni nu știa că minigrupul de rozătoare lucra la o treabă și mai subversivă. Manevrarea unui articol de lege pentru ca personale aflate în funcții politice să nu mai fie acuzate de șantaj, folosire de influență ori abuz în funcție. Nimeni nu avea habar, dar ne-a informat șefa ÎCCJ. Cu o replică demnă de orizontul care s-ar putea profila după alegeri, acel amestec de „1984” și ferma animalelor într-o butaforie pesedistă.
Pentru că, tare pe poziții, șefa ÎCCJ a trasat de facto un NU hotărât ideii de aministie și grațiere. Nu acum, pentru că va exista viață magistrală, și jocuri de făcut, și după alegeri! Așa că doamna magistrat, încălecând magistral independența puterilor în stat, a înfipt gheara justiției în gâtul legislativului, considerând că nu este momentul ca parlamentul să se pronunțe pe cele trei chestiuni. A fost al doilea fault major la statul de drept, după sifonarea primei informații, dar nu o să se „autosesize” la CSM pentru o asemenea chestiune măruntă, nu?! Vorba aceea, măruntă față de cele ce o să urmeze după alegeri.
Inspecția judiciară are alte lucruri de cercetat, majoritar găinării de texte, nu de lege, ci de presă, puse în tușa printului de feluriți politicieni care azvârlă șobolani de presă pentru a testa cât de imun mai este statul de drept.
Aceeași doamnă, care parea a avea o singură legătură cu Doamna cu balanță, legătura la ochi când vine vorba de statul de drept, de statul de drept, nu ăla al lor, vegheat de cerberii de la Inspecția judiciară, ci statul de drept al nedreptății noastre, al simplilor muritori, a mai îngânat ceva. De data aceasta despre deplaasarea abuzivă impusă zecilor de martori băgați în autobuzele ÎCCJ, autobuze care nu se deosebesc prea mult de dubele DNA (atâta doar că au mai multe ferestre!), martori transportați nicidecum abuziv, consideră deloc magistral doamna magistrat, sute de kilometri pentru a da cu subsemnatul, câteva minute, la București. Că doar nu era să meargă judele de Referendum, el, ditamai Vlădică, pe la sate, să ia declarații lui opincă, suferindul cel întins între balamalele cârjelor?!
Doamna fără balanță nu vede dară nici un abuz. Nu vede nici aberația tracasare la București a unor nevăzători și surzi. Pentru care, firește se va face o altă delegație-deplasare, probabil, la centrele oftamologice și cele pentru hipoacuzici să poată fi totuși chestionați.
Și nu feluritele chițăituri, înregistrate ambiental, ale șobolanilor politici reprezintă cea mai mare mârsăvie a acestor zile. Că poate chițăiau metaforic a scenariu de derutat procurorii, fiind greu de crezut că nici măcar sobolanul ăl mare, rozaliu, să nu fi avut habar că are microfoane prin preazmă, în cazul lui Șova funcționând poate singura replică cu staif a lui Dragnea, despre prostia ca infracțiune și cât ar durea ea (dar stai să vezi ce o să-l doară, la dos, abuzul de la la referendum, dar despre asta o să-i povesteacă, la vizite, „Bombonel”, iar în celulă „Felix”!). Mârșave sunt acțiunile de umilire a bătrânilor. Care constituie cărămizile statului de nedrept care se clădește. Acela al prezumției de vinovăție în care oamenii sunt puși să-și demonstreze ei nevinovăția.
Lasă un răspuns