Cu intelectualii în campania electorală…

Sunt tot mai mulţi intelectuali care fac astăzi campanie şi lobby pentru diverşi politruci. În fond, fac același lucru pentru susţinerea acestui tip de sistem politic, social, anarhic şi anti-democratic, anti-uman până la urmă…

Cu intelectualii nu mai este cale de mijloc, să spui că aceşti oameni sunt dezinformaţi şi manipulaţi, într-un fel a spune. Ei fac parte, cel puţin teoretic, din elita societăţii şi nu putem spune că nu sunt informaţi şi că nu sunt capabili să discearnă binele de răul care s-a abătut asupra naţiunii române, în care cultura este transformată în kitsch, istoria şi tradiţiile sunt considerate anacronice, educaţia naţională este transformată în educaţie non formală şi cu tentă semi-analfabetică, iar toate celelalte instituţii care trebuie să confere siguranţă şi sprijin în dezvoltarea unei societăţi normale sunt practic nule şi nefuncţionale…

Prin urmare ne trezim la 25 de ani de neocomunism şi falsă democraţie cu o parte din elita societăţi româneşti care face lobby în favoarea unor politruci care au menţinut țara într-o stare continuă de agonie, de tranziţie, de la o speranţă de libertate şi democraţie în binele ţării şi a omului de rând la o stare continuă de dezinformare, de manipulare grosolană a maselor de oameni, la o stare de cofuzie şi de jaf naţional în favoarea unor grupări mafiote de interese, unde averea naţională a fost licitată precum averea unei singure persoane, pusă pe masa de ruletă, de cazino…!

În fapt istoria se repetă, iar noi nu am învăţat nimic din acţiunile trecute. Este la fel ca în anii ’50 când, sub teroarea şi politică acelor ani şi acelui sistem politic dictatorial, unii intelectuali de atunci au coalizat cu sistemul şi au susţinut construcţia socialismului şi comunismului călcând pe cadavrele semenilor închişi în închisorile comuniste, condamnaţi la moarte şi etichetati ca trădători de ţară şi de neam. Atâ a doar că situaţia este mult schimbată, atunci erai obligat s-o faci, având securitatea în coastă, pe când acum nu eşti obligat… cel puţin nu ca în acei ani. Acum ai lesa lungă a acestui tip de stat oligarhic, unde eşti menţinut liber într-o cuşcă care nu însemna altceva decât limitarea libertăţilor prin constrângeri financiare de tot felul.

Aşa cum aminteam într-un alt articol, avem preţuri europene la salarii mizerabile în leii devalorizaţi, avem legi care se aplică discreţionar şi facultativ, dacă ai spate politic poţi scăpa aproape de orice, avem justiţie şi poliţie coruptă şi, nu în ultimul rând, avem o spoială de speranţe de libertăţi, unde în alte state normale, se aplică şi sunt garantate de legea supremă şi nu în ultimul rând, la noi s-a copiat titlul şi fotografia proiectelor viabile din Europa şi din lume în general, dar cuprinsul şi încheierea le-am completat după chipul şi asemănarea sistemului politic actual din ţară. Nu mai amintesc de faptul că nu există o scară de valori la care omul de rând, profesionistul şi cel cu adevărata vocaţie şi valoare să aibă acces, există doar o iluzie a acestor valori care, se bazează doar pe accesul în funcţii doar pe criterii de politica de partide, pe bani şi șpăgi grase, pe diplome false produse într-un sistem educaţional artificial conceput şi susţinut. Astăzi, valoarea și competenţa unor oameni se măsoară în euro sau dolari. Cu cât ai mai mulţi bani și cunoștiinţe și relaţii politice, cu atât poţi avansa în funcţii, ba chiar poţi alege orice funcţie îți dorești, nu contează nivelul studiilor!

Aşadar, în acest context politic românesc ne aflăm şi tot aşa acţionează şi unii dintre intelectualii noştri, cei care, de fapt, îşi vând CV-ul şi charisma socio-profesională, ca într-o reclamă de prost gust, doar ca să mai câştige un ban în plus pentru zile negre, din ce în ce mai negre ale societăţii româneşti şi/sau să mai câştige sprijin pentru avansarea personală pe scara de valori sau a unor membri din familile lor ori a propriilor opere demult prăfuite prin sertare…

Din start trebuie să precizez că nu fac o critică a acestor intelectuali pe care-i cunoaştem cu toţii, apărând deja în tot soiul de reclame de campanie. Atâta doar doresc să remarc: că nu am văzut, însă, intelectuali care să se unească într-o mişcare naţională, radicală, împotriva acestui tip de stat oligarhic, haotic şi jefuitor al ţării. Nu am văzut şi nu cred să existe o astfel de mişcare anti-sistem, o spun cu tot regretul, pentru că mai degrabă era în vechiul sistem communist, unde s-au remarcat o serie de intelectuali dizidenţi. Şi atunci, ca acum, avem situaţii, paradoxal identice, cu excepţia că atunci, acel sistem politic dictatorial, totuşi a construit ceva pentru ţara, pentru oamenii de rând, chiar dacă libertăţile erau grav afectate. Pe când, acum, avem şi distrugerea societăţii în ansamblul său, a economiei, a structurii socio-culturale, a istoriei şi tradiţiilor româneşti, dar şi o degradare a libertăţilor cetăţeneşti. Azi ai toate drepturile din lume dacă ai bani şi spate politic, în rest eşti limitat doar să speri la acestea toate… Dar, să nu comparăm…

În esenţă totuşi mulţi dintre intelectualii ţării au ales calea migraţiei, pentru un trai decent (deja nu au fost de acord cu situaţia din ţară) dar s-au limitat doar la propria persoană/familie, iar cei care au rămas, încearcă să coabiteze şi în cel mai bun caz să devină complicii politrucilor mafioţi care distrug şi jefuiesc tara, fără se împotrivi cumva. Să nu uităm! Şi tăcerea este un răspuns. A tăcea şi a ne face că nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru, echivalează cu „a fi complici” cu sistemul! Aşa se face că mergem pe mâna acestor oligarhi politici, pe mâna acestui sistem devastator, fiind la un pas de autodistrugere ca naţiune, dar având în frunte pe unii lideri de opinie, greii intelectualităţii româneşti, care cum spuneam, au fraternizat cu acest sistem politic. Cu sau fără voia lor, aceştia sunt parte din propaganda politicii actuale, contribuind din plin, nu la asanarea cancerului societăţii româneşti, ci la proslăvirea acestuia, la proliferarea în viitor a aceluiaşi tip de societate!

Ce poţi cere omului de rând, năucit de viaţa sa cotidiană, când priveşte reclama de partid, unde zăreşte printre lichele şi interlopi şi faţa unui intelectual? Vorba e… „Eu cu cine o să votez?”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*