Amprenta unei campanii anoste…

Una din două: ori ei au devenit mai nesimțiți ori noi mai nătângi! Sau poate amândouă! Căci, oare cum poti descrie altfel aberanta situație în care, după prima „sesiune” de strângere de semnături, pentru înscrierea candidaților, mai parcurgem încă o dată procesul?! De data aceasta, o colectă de semnături „pentru susținerea” acelorași candidați. Iar ei, parte din cei 14 care s-au dedat la această nouă prosteală cu acadele înfipte în gura electoratului, sunt nesimțiți pentru că împing procesul de speculare a ignoranței și cumsecădeniei alegătorului dincolo de orice limită. Iar noi, mai nătângi, pentru că acceptăm această campanie de colectare a datelor fără să le dăm cu corturile de campanie în cap.

Fără să aibă atestate de operatori de date cu caracter privat, reprezentanții principalilor candidați colectează la cort numere de telefon și adrese de domiciliu de la un electorat care, în mare parte, nici nu își pune întrebarea: „de ce?”. Un electorat care se agită și se irită când pe fel și fel de bloguri se dezvoltă teoriile conspiraționiste legate de prezența cnp-urile pe cardurile de sănătate sau cele biometrice, dar care își (pre)dă singur reperele de identitate unor străini, pe stradă! Pentru că, fie și sub corturile cu sigle de partid, semnarea unor noi liste, cu precizarea adresei și a numărului de telefon, tot pe stradă și tot în fața unor străini se derulează. Iar mai grav este că mulți nici nu realizează bătaia de joc la care sunt expuși în clipa în care sunt momiți, în schimbul furnizării adresei complete, nu doar a numărului de telefon, cu pixuri, pliante și, uneori, cărți!

Evident, fiecare partid și alianță care strânge astfel de semnături „de susținere” a candidaților nu se bazează în mod real pe aceste date. Pentru că, bazele de date există; ele au fost din vreme preluate de la instituțiile statului, vândute, negociate, revândute. În fapt, această acțiune de reîntocmire a unor liste este doar de fațadă. Pentru a justifica ulterior existența datelor în posesia partidelor, staff-urilor de campanie, a instituțiilor de sondare. Iar în ultima parte a campaniei, dar mai ales în turul al doilea, vom vedea probabil la ce sunt bune numerele de telefon. Pentru că, din procesul, nesancționat în cele din urmă, al indicațiilor și recomandărilor prin mesaje sms, folosit de către PSD la Referendumul din 2012, toate partidele au învățat ceva. Iar numerele de telefon „colectate” acum nu vor fi folosite pentru un nou tip de sondaj, în timp real în ziua votului, ci la transmiterea de mesaje precise. Mai mult, în turul al doilea, candidații își vor putea negocia la propriu voturile, și „susținătorii”, inclusiv din perspectiva acestor baze de date.

Procesul a început deja prin trimiterea de emailuri cu mesaje prezidențiabile. Mascate în spatele sistemelor de publicitate de tip „mail direct”, cerșeala de voturi a demarat (cel puțin în cazul lui Iohannis care „are nevoie de ajutorul nostru”!), fără ca nimeni să precizeze de unde și cum au fost procurate adresele de email și în baza cărui temei ne agresează adresele de poștă electronică. Într-un sistem care nici măcar nu mai asigură clasarea unor asemenea mesaje ca „spam”.

Oricum, felul în care se „desfășoară” actuala campanie ar trebui să ne dea de gândit. Pentru că așa ar putea fi mulți ani de acum înainte. Cu oamenii care semnează și își dau datele fără să întrebe „de ce” și „pentru ce”, cu Ghidul militantului PSD (da, există și așa ceva!) oferit pe post de pliant (acum pe post de „ghid de comunicare”, dar, poate curând, pe post de „abecedar” pontanian), cu fotografii și bannere pe stâlpi la care oricum nu se mai uită nimeni, dar cu portretul noului tovarăș care, iată, a început să pozeze „într-o ureche” (aidoma ultimelor portrete ale tovarășului de acum mai bine de două decenii și jumătate!), cu autocare aducând masele muncitorești la Arena Națională pentru a sărbători „cârmaciul” (deși n-ar fi stricat și o vizită onomastic-documentară și la Târgoviște!), „arenă” care înlocuitește doar cu numele fostul „23 august”, cu o Opoziție care nu a îndrăznit să ceară public factura pentru cheltuielile de la Arenă, să se vadă că scrie mare „Achitat PSD”, cu o apatie generală de parcă ne-am fi resemnat deja. Corturi de campanie în care nici maidanezii nu mai caută adăpost, contracandidați „selectați” pentru a fi orice, dar nu contracandidați, organizații studențesti puse să strângă semnături pentru „tovarășul” căruia nu îi ajungea că a intrat în campanie ca premier și vicepremier (deși ar fi fost moral să se suspende), dar și-a mai trecut în CV-ul de plombagină și calitatea de ministru al culturii.

Dacă nu ne trezim, aceasta va fi atmosfera următorilor ani. Anii partidului unic. Căruia doar acum îi mai spunem „alianță”…

P.S.:

Evident, și staff-ul de campanie al lui Tăriceanu strânge numere de telefon și adrese tot pentru Victor Ponta. Totuși, prin noua colectă de semnături (de fapt, prima!), PLR-ul are ocazia să-și facă norma de simpatizanți pentru partidul care, fără structuri, filiale, membri, a contribuit totuși la strângerea de semnături pentru candidatura prezidențiabilului Tăriceanu!

One Response to Amprenta unei campanii anoste…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*