Ca pe o coajă de banană…

Mai potrivită ar fi fost o intervenție în forță a Consiliului Concurenței! Păi, dacă la mijloc a fost o înțelegere de tip cartel între suporteri și marile lanțuri care vând banane?! Ba, poate ar fi trebuit investigată și coaja de banană de la firul ierbii să aflăm care magazin se face vinovat de vânzarea de banane către suporterii „ultrași”. Și poate ar trebui revizuită și interdicția aplicată magazinelor din preajma stadioanelor de a nu vinde băuturi alcoolice. Păi, dacă vând pe sub tejghea banane suporterilor? Și ar trebui instituit și un control corporal la intrarea pe stadion. Că dacă mai aruncă unul cu o coajă într-un fotbalist, ajungem direct la CEDO!

Treaba e că s-a mers prea departe cu aceste „discriminări”… Dacă am putea face un pas înapoi în anii ‘90 si am privi de acolo „discriminările” care ni se impută, precis ne-am minuna de felul în care am ajuns să dăm socoteală acum pentru orice grimasă. Și mai ales de felul în care au ajuns să acționeze, cu măsuri clar diferite, instituțiile statului. Care nu sunt doar exponențial mai „vigilente” și discriminatorii în vigilența lor, dar sunt și mult mai multe.

Nu încape vorbă, huliganii trebuie îndepărtați de pe stadioane. Dar de aici și până la a asista impasibili cum suntem făcuți arșițe pe teme de discriminare e deja mult prea mult.

În fond, un suporter a aruncat cu o coajă de banane într-un fotbalist! Impardonabil, dar asta este. Sancționăm suporterul și gata. Dar nu trebuie să acceptăm spășiți, bunăoară, tiradele Consiliului Național Anti-Discriminare! Mai ales a acestui organism care nu și-a ridicat privirea din hârtiile scrise în limba cailor de buda(pestă) când românii au tot fost batjocoriți. Nu a avut nici o atitudine când un tânăr hocheist a fost bătut de colegii maghiari de echipă pentru că a vorbit în română. Și nu, huliganii aia de vestiar nu au dat cu banane în el! L-au bătut bine să rămână urme. Să se vadă că ei fac ce vor. Același consiliu care se inflamează azi a privit impasibil presiunile la care era supusă Sabina, celebra elevă cu bentiță, devenită un simbol al felului în care românii sunt discriminați la ei în țară, unde statul nu îi apără. Și nu-i va apăra pesemne până nu vor fi devenit minoritari.

Sunt zeci de cazuri pe care CNDC nici măcar nu s-a străduit să le măscărească pe sub preș. Le-a sfidat fățiș pentru a lua noi amine. A ignorat și cazul unui alt tânăr român care, pentru că a îndrăznit să poarte un tricolor pe sub geacă la o manifestare a maghiarilor, a ajuns să fie amenințat cu moartea. Și a privit la fel sfidător și modul în care un alt ciob rasist ne-a batjocorit un simbol național, atârnând în ștreang un manechin cu imaginea lui Avram Iancu. Trimitere clară la ce le-ar face el tuturor românilor. Nici atunci maghiarizatul Consiliu nu a luat măsuri.

În schimb, organul s-a inflamat pe tema unui fotbalist de culoare jignit de o coajă de banană. Păi, dacă îi aruncau cu o brichetă în cap, era mai bine? Dar despre felul în care sunt umiliți românii noștri pe plantațiile străinilor nu se suflă o vorbă. Las că românul duce.

În fond, dacă fotbalistul cu pricina se simte discriminat, să se ducă la el acasă! Îi dăm un sac de bani să dea cu piciorul într-o minge, iar acum ar trebui să îi facem și loc pe stradă?! Lui și altor mii de „stranieri” care, ușor-ușor, ne iau și ultimele joburi pe care nu ni le-au luat guvernanții.

Or, dacă o să ne lăsăm în continuare învinovățiți pentru acțiunile unor indivizi debili, o să ne trezim că o să ne amendeze consiliul lui pește și dacă nu vom ceda locurile în parcuri bonelor filipineze ori nu ne vom da demisiile pentru a face loc portereilor de diferite nații…

Dacă ar vedea alții ce discriminări sancționăm noi, ne-ar râde în nas! Pentru că noi alergăm cu girofarurile după un tăntălău care a confundat coșul de gunoi cu stadionul (oricum nu era prea departe!) și stăm la pândă cu mascații după un puber care să dă în stambă cu însemne naziste.

Asta ca să aibă material de lucru maghiarimea politică în clipa în care se duce cu arhiva CNDC la Bruxelles să dovedească felul în care sunt discriminați și etnicii maghiari dacă ne permitem să discriminăm imigranții.

Dar pe noi cine ne apără de discriminările consiliului anti-discriminare? De impunerile acestuia de a nu striga anumite versuri pe stadioane că se deranjează paprikașul unguresc? Noi suntem batjocoriți instituțional in fiecare zi. Parte a unui adevărat „masterplan”. Și nu există nici un consiliu anti „antidiscriminare”, nici un avocat al poporului care să ne fie alături. Noi suntem singuri. Dictatura minoritățile însă nu; se bucură de sprijinul instituțiilor statului…

Și vorbim de un Consiliu care, dacă vom tăcea în continuare, se va transforma într-un minister al cenzurii. A început cu amendarea președintelui Traian Băsescu pentru un punct de vedere vizavi de mâna lungă a țiganilor (pentru șeful statului nefuncționând imunitatea pentru declarații, care, în schimb, se aplică politicienilor maghiari!), a continuat, în linii mari, cu sancționarea unui formator de opinie și publicist, că așa se ajunge la textele literare, iar mai nou a ajuns să ceară eliminarea unui vers din imnul naționalei de fotbal. „Pe ei, pe mama lor!”.

Și poate că aici Agentura CNCD are dreptate! Nu poți să strigi așa de capul tău fără să pui și o opincă într-o turlă, nu? Dar poate facem și corecția istorică necesară (literal vorbind, desigur!).

One Response to Ca pe o coajă de banană…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*