Am intrat în trimestrul IV al anului. Ultimul şi cel mai important din 2014. Important nu pentru că ne pregătim de Ziua Recoltei, de Ziua Armatei, de Sfântul Andrei, de Crăciun, de Sfântul Ştefan sau de Revelion, ci pentru că ne alegem preşedintele.
Teoretic, noul preşedinte poate fi oricare dintre cei 14 înscrişi în cursă. Practic, însă, cei mai mulţi candidaţi sunt doar de umplutură, asemenea cărnii trecută prin maşina de tocat şi codimentată, pregătită pentru sarmale ori ardei. La urma-urmei, nici nu ar trebui să ne mire prezenţa bufonilor care, cu siguranţă, vor da culoare unei campanii dominată încă de pe acum de spiritul dictonului de la peluza de pe Naţional Arena: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor!“.
Şi ca să rămânem în zona aceasta a cimiliturilor, a vorbelor de duh şi a adevărului născut din trăirile de-a lungul diferitelor etape de dezvoltare ale acestui neam, să ne reamintim de o altă zicere populară, cea cu politica care e ca o curvă.
Prima dată când am auzit vorba asta a fost pe vremea când încă mai trăiau cei din neamul meu ce apucaseră să se bată la cotul Donului, să poarte opinci, cămaşă şi izmene din cânepă şi să mănânce pâine doar la sărbătorile din calendar. Stăteau seara pe la porţi, după câte o zi istovitoare pe tarlaua ceapeului, şi povesteau vrute şi nevrute. Ba, că mai aveau de treierat în nu ştiu ce loc, ba că în ziua aia fusese atât de cald, încât şi boii trăseseră la umbra a câte unui salcâm.
Apoi, se apucau de politică şi mie, copil fiind, imi plăcea să-i ascult, deşi de fiecare dată vorbeau de politică ca de femeile după care bărbaţii săreau gardurile şi erau lătraţi noaptea de câinii din bătături. Unii îi spuneau pe nume, iar eu mă jenam, căci mi se dăduse de înţeles că o curvă era ceva rău din cale afară. Iar din ce înţelegeam eu, politica fusese curvă doar în timpul liberalilor, cuziştilor ori maniştilor. Despre poltica acelor vremuri – anii ’65, nimeni din cei ieşiţi seara la poveşti nu scoteau un cuvânt de rău.
Acum, dacă careva dintre puştii de cartier m-ar întreba dacă mai e valabilă zicala cu politica, cred că i-aş răspunde că lucrurile s-au mai schimbat, pe ici, pe colo, dar că în, general, politica a rămas tot curvă, ceva mai mai dichisită şi mai elevată decât în urmă cu 70 de ani. E mai spălată, mai tunată şi mai rimelată.
Din curvă de cartier, cu ciorapi patent şi rochiţă de stambă, a ajuns sus de tot şi are pretenţii să i se spună damă de companie şi, dacă se poate, să fie recunoscută şi înregistrată în nomenclatorul de meserii.
Şi încă ceva, ea este prezentă la toate, absolut toate partidele de azi.
Lasă un răspuns