Am urmărit pe câteva canale TV mega-lansarea premierului Victor Ponta la preşedinţia României. Primul sentiment când am văzut puhoiul de lume adus pe bani şi cu 1000 de autocare pe Arena Naţională, de către maşinăria de tip comunist a PSD, a fost că asist la o mare înmormântare, nu la o lansare de candidat la prezidenţiale. Organizarea faraonică mi-a adus aminte de filmele americane din anii 60 despre Egiptul lui Cleopatra, un aranjament perfect, dar gregar. Din toată manifestarea „poporului pesedist” nu a ieşit la iveală spontaneitatea, idealismul, improvizaţia şi, nu în ultimul rând, speranţa pentru mai bine. Maşinăria a funcţionat perfect, dar pentru un eveniment de tip ceauşist, pentru o recuzită ce mi-a adus aminte de filmele de propagandă de la Sahia Film despre Stalin şi cu Dej, care „au băgat spaima în burghezi”. Lipsa de naturaleţe a manifestării şi a candidatului Victor Ponta îmi amintea de un spectacol de teatru prost regizat şi fără mesaj.
Victor Ponta a vorbit mai mult de trecutul său şi al naţiunii şi mai de loc despre viitor. Nu a oferit niciun program sau proiect electoral de candidat la preşedinţia României, numai că trebuie să-l alegem pentru că e strănepot de ardelean şi crede în Dumnezeu. Punct. Nu a prezentat ceea ce trebuia să facă un candidat la preşedinţie: pachetul de reforme economice, politice şi morale pe care le va implementa în cazul că va ajunge în prima funcţie în stat. De ce să-l aleagă românii preşedinte pe Ponta: pentru că e ginere lui Sârbu?
Victor Ponta se dovedeşte un om politic fără viziune, care nu are un proiect de ţară, nici măcar în ziua când îşi lansează candidatura la prezidenţiale. Sincer mă aşteptam să propună acum numele premierului cu care va lucra ca preşedinte, ce reforme politice, economice sau soluţii demografice va propune pentru ieşirea ţării din marasmul de azi. Nimic din toate acestea, doar festivism de tip ceauşist, în maniera lui Ion Ilici Iliescu. Uriaşa manifestare de forţă electorală a PSD arată şi megalomania candidatului la prezidenţiale: lansarea s-a făcut de ziua premierului, ca un cadou al subalternilor, în cel mai sinsitru şi penibil stil al cultului personalităţii. De aceea, lansarea faraonică a candidaturii lui Victor Ponta la alegerile prezidenţiale îmi pare mai degrabă ca o înmormântare politică, expresia unui stil de politică care credeam că s-a stins odată cu Congresul al XIII-lea al PCR.
Pentru toti aceia care merga la astfel de adunari….Sa se gandeasca bine…
Sunt complicii acelor interlopi, care-i platesc din bugetul statului, adica al nostru al tuturor!!!!
Tot asa se va intampla si la vot….Cu totii vom fi complicii acestor interlopi!!!