Pe 15 august s-au împlinit 100 de ani de la mobilizarea generală pentru Primul Război Mondial. În acel război, poporul român a dat un tribut imens în oameni și în bunuri materiale și spirituale. Comemorăm și noi acel moment, redând un cântec adaptat momentului, pe care l-am cules la 23 Mart. 1981 de la Glavan Lucreția din Malovăț, născută la 31 mai 1897, neștiutoare de carte:
Cântec de război
„Frunză verde colilie,
În seara de Sânta Marie
S-a-nceput o bătălie.
Pe la două-trei din noapte,
Sunau clopotele toate,
Sunau a jele și moarte.
Tobele băteau în sat,
Războiul s-a declarat.
Eram cu mândruța-n pat
Și din pat că m-am sculat,
Pe mândra mi-am sărutat,
La regiment am plecat
Și muniție mi-am luat,
La hotar am alergat,
Noaptea un atac am dat,
Orșova am ocupat.
Frunză verde trei scaieți,
Ajunsărăm și-n Topleți,
Dar căzură mulți băieți.
Cădeau mulți, ca spicele,
Că-i secerau gloanțele.
De ți-e dor, mândră, de mine,
Să vii, mândră, după mine
În Munții Carpaților,
Sub desimea brazilor.
Acolo sunt eu culcat,
La rădăcina de fag,
De-un obuz lovit în cap.
Și mă-ngroapă grănicerii
Și mă cântă trâmbicerii.
Pământ și cu iarbă verde,
Am lăsat dorul la fete!
Frunză verde și-o lalea,
Dă tunul din Stârmina,
Se clatină Dunărea,
Plânge și mândruța mea,
Alături de măicuța,
Că mi-a rămas singurea,
Pe brațele altuia.
Foaie verde flori ca crinu,
Bate bulgaru cu tunu,
Bombardară Severinu;
Frunză verde ca para,
Un obuz ne sparse gara!”
Lasă un răspuns