Folclor din Mehedinți…

Pe 15 august s-au împlinit 100 de ani de la mobilizarea generală pentru Primul Război Mondial. În acel război, poporul român a dat un tribut imens în oameni și în bunuri materiale și spirituale. Comemorăm și noi acel moment, redând un cântec adaptat momentului, pe care l-am cules la 23 Mart. 1981 de la Glavan Lucreția din Malovăț, născută la 31 mai 1897, neștiutoare de carte:

 Cântec de război

 „Frunză verde colilie,

În seara de Sânta Marie

S-a-nceput o bătălie.

Pe la două-trei din noapte,

Sunau clopotele toate,

Sunau a jele și moarte.

Tobele băteau în sat,

Războiul s-a declarat.

Eram cu mândruța-n pat

Și din pat că m-am sculat,

Pe mândra mi-am sărutat,

La regiment am plecat

Și muniție mi-am luat,

La hotar am alergat,

Noaptea un atac am dat,

Orșova am ocupat.

 

Frunză verde trei scaieți,

Ajunsărăm și-n Topleți,

Dar căzură mulți băieți.

Cădeau mulți, ca spicele,

Că-i secerau gloanțele.

 

De ți-e dor, mândră, de mine,

Să vii, mândră, după mine

În Munții Carpaților,

Sub desimea brazilor.

Acolo sunt eu culcat,

La rădăcina de fag,

De-un obuz lovit în cap.

Și mă-ngroapă grănicerii

Și mă cântă trâmbicerii.

Pământ și cu iarbă verde,

Am lăsat dorul la fete!

Frunză verde și-o lalea,

Dă tunul din Stârmina,

Se clatină Dunărea,

Plânge și mândruța mea,

Alături de măicuța,

Că mi-a rămas singurea,

Pe brațele altuia.

Foaie verde flori ca crinu,

Bate bulgaru cu tunu,

Bombardară Severinu;

Frunză verde ca para,

Un obuz ne sparse gara!”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*