Reporter incognito: Din nou pe valea Teleajenului…

M-am despãrțit de noua mea cunoștințã, profesorul Bocioacã, în fața muzeului, promițându-i cã voi mai trece prin Vãlenii de Munte pentru a continua dialogul început… (Din păcate, au trecut de-atunci câțiva ani și eu n-am izbutit să-mi respect promisiunea.) Apoi am urcat în mașinãși ne-am continuat drumul pe Teleajen în sus. Soarele tomnatec se dovedea deosebit de generos, azvârlind asupra pãmântului un adevãrat potop de luminãși cãldurã, în zare deja se profilau brâurile albãstrui ale munților, iar pãdurile se tot îndeseau și, prin covorul odihnitor al verdelui stropit cu pete de ruginã, ofereau un adevãrat festin ochilor avizi de culoare.

Am trecut prin mai multe așezãri și deodatã am avut în fața ochilor așezãmântul pe care-l cãutam – mãnãstirea Suzana. Așezatã foarte aproape de șosea, pe un tãpșan la care te duce un drum în pantã (el îmi amintea de drumul spre castelul Peleș), mãnãstirea de maici Suzana este aidoma unui adorabil castel feudal. Dar zidul împrejmuitor și poarta trainicã din fier despart douã lumi – lumea vie de cea moartã, lumea spiritualã de cea carnalã -, douã lumi de fapt inseparabil unite prin cordonul ombilical al credinței, iubirii și speranței în mântuire, așa cum inseparabil este trupul de suflet de-a lungul întregii noastre vieți. Jur-împrejurul zidului se întind chiliile mãicuțelor, camerele de gãzduire, bucãtãria și celelalte dependințe ale unei comunitãți ce-și descoperã fericirea sa autarhicãîn claustrare și neprihãnire; în mijlocul acestui ansamblu arhitectonic se înalțã silueta zveltã a bisericii.

Poarta era deschisã, așa cã ne-am îndreptat pașii spre bisericã. Un popas binevenit, atunci când sufletele împovãrate de problemele cotidianului tot mai nesãțios, simt nevoia refacerii prin reculegere și conglãsuire cu Absolutul. Apoi, cu sufletele înviorate dupã infuzia de liniște și tãrie din acest spațiu de mare densitate spiritualã, am vizitat încântãtorul muzeu al mãnãstirii, unde, alãturi de valoroase cãrți bisericești, pot fi admirate icoane de mare preț, precum cea dãruitã așezãmântului de fostul patriarh Iustinian.

Ne-am continuat drumul spre mãnãstirea de cãlugãri Cheia, dar cu oarecare pãrere de rãu, așa cum îndeobște te desparți de cineva care ți-a pãtruns în suflet. Cheia, la fel ca Suzana, este așezatã foarte aproape de șoseaua principalã. Un splendid drumeag flancat de molizi maiestuoși, înlesnește accesul cu mașina pânã la poarta mãnãstirii. Dar dacã Suzana este o viguroasã mireasã a lui Hristos, mãnãstirea Cheia își aratãîncã de la poartã semnele șubrezeniei, poate datorate bãtrâneții, poate unor carențe de administrare: zidul împrejmuitor, turnul de la intrare și biserica, toate își ițesc gãurile și jupuielile. Dar schele deja montate în jurul bisericii, constituie cea mai elocventã mãrturie cum cã problemele mãnãstirii sunt abordate cu toatã seriozitatea…

*

Pe drumul de întoarcere mi-am îndreptat gândul spre douã chestiuni. Prima dintre ele, cea a locurilor de pelerinaj și a gurilor de rai din aceastãțarã, mi-a picurat în suflet multã nostalgie și amãrãciune. „Doamne, îmi spuneam, cât de puțin ne cunoaștem propria țarã! Ori, e evident pentru oricine cã strãinii vor putea fi atrași nu prin kitsch-urile și fandoselile arhitecturale de-acum, ci prin darurile Creatorului oglindite în tradiții și în natura neterfelitã de om.”

Cât privește a doua chestiune – cea a influenței exercitatã de lãcașurile de cult, ea s-a dovedit nespus de reconfortantã pentru sufletul meu cuprins de alean. „Pentru cã, mãîncurajam eu, nu-i cu putințã altminteri, din moment ce credința autentică și monahismul curat și dezinteresat material s-au dovedit din totdeauna a fi cele douã rezervoare miraculoase care au alimentat specificul nostru românesc și puterea noastrã de-a rezista tuturor vitregiilor istoriei.”

Lucru valabil și pentru alte popoare, dupã cum ne încredințeazã Henryk Sienkiewicz în romanul Potopul: Rãzboiul purtat împotriva suedezilor a luat o întorsãturã favorabilã pentru polonezi din clipa în care invadatorii și-au permis sã atace centrul sacru al spiritualitãții poloneze – celebra mãnãstire din Czestochowa închinatã Sfintei Fecioare!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*