Discursurile maghiarimii pe sfântul nostru pământ: ce s-a clamat la Universitatea de Vară de la Tușnad (2)

Discursul  lui Viktor Orban/Tusvanyos

Bună ziua tuturor. Vă salut cu stimă. In urmă cu un an când ne-am întâlnit ultima oară aici, atunci mi-am început discursul cu faptul că, ne află la ultima întâlnire de la Băile Tuşnad înainte de alegerile ce vor avea loc în Ungaria, acum pot spune că, suntem la prima întâlnire de la Băile Tuşnad de după alegerile ce au avut loc în Ungaria şi vă pot anunţa tuturor veste bună că, am câştigat alegerile. Ba mai mult le-am câştigat şi de două ori, deoarece nu au avut loc doar alegeri parlamentare, ci şi europarlamentare. Cei prezenţi aici poate că ştiu în sferă completă faptul că, în 12 octombrie vor avea loc alte alegeri în acest an, respectiv alegerile locale, fapt care are însemnătate şi greutate din punctul de vedere al vieţii statului ungar. Daţi-mi voie să-mi încep discursul cu evocarea unei mişcări ce a primit puţină atenţie la ultimele alegeri parlamentare. Ca rezultat al acestor alegeri în Ungaria, puterile civice, creştine şi naţionale guvernamentale, deci FIDESZ şi KDNP, au obţinut 2/3 din locurile parlamentare, tocmai cu un mandat. Imi amintesc că, cu ani în urmă am discutat despre faptul că, ce frumos ar fi, ce formă nobilă ar avea răzbunarea dacă s-ar întâmpla faptul ca, în decembrie 2004, puterile politice care au votat împotriva reprimirii maghiarilor ce trăiesc în afara actualelor graniţe ale Ungariei, ar obţine pedeapsa ce li se cuvine dacă la alegerile parlamentare majoritatea sau 2/3 ar lua fiinţă tocmai cu voturile maghiarilor din afara graniţelor. Vă anunţ că, există suspiciunea că, totuşi în politică există un echilibru moral. Deseori avem îndoieli asupra acestui fapt, cu motive bune. Insă din când în când primim şi putere. Acum, de exemplu, s-a întâmplat că, votul maghiarilor din afara graniţelor şi mandatul ce a luat fiinţă din acest fapt au fost necesare pentru faptul ca, puterile naţionale să aibă o majoritate de 2/3 în Parlamentul ungar. Vă mulţumim tuturor, providenţilor, alegătorilor, legislatorilor unguri, şi la urma urmei trebuie să le mulţumim şi celor care s-au întors împotriva noastră şi au oferit posibilitatea ca totuşi binele să învingă, pentru că, dacă nu există rău, atunci totuşi cum ar putea binele să învingă.

Stimate doamne şi domni, însă discursul meu de astăzi nu se leagă de alegeri. Si preşedintele expunerii noastre ne-a prezentat precum persoane ale schimbării regimului şi a făcut acest lucru în aşa fel încât a evocat schimbarea regimului. Acest lucru indică bine faptul că, pentru generaţia noastră, schimbarea regimului este acea revelaţie a generaţiei faţă de care cântărim totul pornind apoi de la faptul că, interpretăm tot ceea ce se desfăşoară în jurul nostru. Acest lucru pare firesc. Totodată astăzi este mai mult în defavoarea noastră decât în ajutorul nostru. Schimbarea regimului, bineînţeles ca şi experienţă, este foarte valoroasă, deoarece cu ceea ce gândeşte uneori omul faţă de politică, nu este un gen speculativ, ci trebuie construit din fapte experimentale, din experienţe. Si astăzi situaţia este că, desigur această experienţă este valoroasă, însă între timp în lume are loc o schimbare cu aceeaşi însemnătate precum a fost revelaţia schimbării regimului. Din acest motiv, sarcina noastră intelectuală este ca pe parcursul dezbaterilor referitoare la înţelegerea viitorului şi marcarea drumurilor ce duc către viitor să folosim schimbarea regimului ca pe o experienţă şi nu punct de referinţă, mai mult, să considerăm un punct de pornire reorganizarea mondială financiară, economică, comercială, a puterii mondiale, de forţă militară la nivel mondial, devenită evidentă în 2008. Aceasta este sarcina pe care trebuie să o îndeplinim. In acest sens, ne este de ajutor că există persoane care s-au născut mai târziu decât noi şi pentru ei, de mai mulţi ani, constituie un impediment să considere schimbarea de regim ca punct de referinţă. Deoarece, cel care, de exemplu, s-a născut în 1985, în anii 1990 ai schimbării regimului avea 5 ani, pentru el aceasta înseamnă altceva decât pentru noi şi a fost exclusă din discursurile politice pentru că nici nu înţelege referirile folosite de cei mai în vârstă decât ei la interpretarea prezentului şi viitorului. Cred că ar avea mai mult beneficiu dacă am considera schimbarea de regim ca fiind un proces istoric încheiat, o colecţie de experienţe şi nu punctul de pornire al gândirii despre viitor.

Punctul de pornire al gândirii despre viitor, deoarece dacă înţeleg bine, în fiecare an sarcina noastră să încercăm să înţelegem împreună ce se întâmplă în jurul nostru, să identificăm esenţa şi poate din acestea ne dăm seama ce se va întâmpla cu noi în viitor -, deci dacă aceasta este sarcina noastră, atunci propun să ne amintim pe scurt că în secolul XX au fost cam trei mari schimbări al ordinii mondiale: la sfârşitul Primului Război Mondial, la sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial şi în 1990. Trăsătura comună a acestora a fost că – poate o dată am vorbit deja aici în faţa dvs. -, atunci când au avut loc aceste schimbări, aproape de la o zi la alta, pentru toţi era clar că vom trăi într-o altă lume decât cea în care am trăit până atunci. După Trianon aici acest lucru a fost evident în totalitate, dar şi la Budapesta, dar şi după cel de-al II-lea Război Mondial, dacă cineva s-a uitat în jurul lui şi peste tot a văzut trupe ruseşti invadatoare, atunci ştia că începând din acel moment începe o altă lume. Si în 1990, când am reuşit să-i înfrângem şi să-i excludem pe comunişti, a devenit clar, după primele alegeri parlamentare că vom trăi într-o lume nouă, zidul de la Berlin s-a destrămat, sunt alegeri. Acesta este deja un alt viitor. Afirmaţia mea destinată a fi punctul de pornire al prelegerii mele de azi este că, în lume se derulează o schimbare de o valoare şi greutate similară.

Momentul transformării acesteia în manifestare, în ceva evident poate fi considerată criza financiară mondială, dar mai mult criza financiară din Occident din 2008. Importanţa acestei schimbări nu este atât de evidentă, deoarece oamenii o resimt altfel faţă de primele trei. La momentul marii prăbuşiri financiare occidentale din 2008 nu a fost clar că începând de atunci vom trăi într-o altă lume. Schimbarea nu a fost atât de accentuată ca la primele trei mari schimbări ale ordinii mondiale, ci cumva încet se desăvârşeşte în imaginaţia noastră, precum ceaţa se aşează peste peisaj, aşa încetul cu încetul se aşează peste noi cunoaşterea că dacă ne uităm cu atenţie în jur, dacă analizăm aprofundat ceea ce se petrece în jurul nostru, atunci vedem o altă lume decât cea în care am trăit în urmă cu şase ani, iar dacă proiectăm procesele spre viitor, ceea ce evident mereu are un oarecare risc, dar este o muncă spirituală fundamental justificată, dacă facem acest lucru, vom vedea foarte bine că schimbările sunt mai intense. Stimate doamne şi stimaţi domni, doar pentru a ilustra aprofunzimea acestei schimbări, fără nici o ordonare, am adunat câteva fraze, idei din lumea occidentală, una-două şi din cea orientală, care sunt frapante. Dacă omul priveşte sau ascultă aceste fraze din perspectiva liberală de dinainte de 2008, atunci rămâne consternat. Dar dacă nu priveşte din acea perspectivă, ci din fraze deduce ce cale lungă am parcurs în cei şase ani în ceea ce priveşte discursul public, temele, formulările, atunci aceste fraze, pe care le voi cita, îl vor ajuta să înţeleagă ce schimbări se petrec azi în lume. Doar pe scurt: în America, preşedintele american vorbeşte de mai multe ori şi revine asupra faptului că cinismul a impregnat America, iar sarcina este ca întreaga societate americană, în frunte cu guvernul american să demareze o luptă împotriva cinismului ce derivă din sistemul monetar. A spune aşa ceva înainte de 2008 ar fi atras după sine excluderea din discursurile internaţionale derulate între domni, pe de altă parte, datorită particularităţilor sistemului monetar, ar fi avut şi ceva şmecherie, ceea ce ar fi făcut foarte periculos pronunţarea unor astfel de fraze. Totuşi, acestea apar sistematic în presa americană de azi. Sau preşedintele american spune: dacă un american care munceşte din greu ar trebui să aleagă în mod sistematic între familie şi carieră, atunci America va rămâne în urmă în economia mondială. Sau preşedintele american vorbeşte în mod deschis de patriotism economic. Spune fraze care în viaţa publică maghiară din provincie azi încă se mai pedepseşte prin lovituri cu bota sau aruncarea cu pietre. De exemplu. Vorbeşte în mod deschis despre faptul ca marile companii care angajează străini să-şi plătească partea echitabilă a impozitului. Sau vorbeşte în mod deschis despre faptul că trebuie sprijinite în primul rând acele firme care angajează americani. Toate acestea sunt voci, gânduri şi fraze care în urmă cu 6-8 ani ar fi fost de neimaginat. Sau să mergem mai departe. Conform unui analist care se bucură de o mare popularitate, forţa puterii americane slabe este în declin, deoarece valorile liberale întruchipează în prezent corupţia, violenţa şi sexul. Si prin acesta discreditează America şi modernizarea americană. Apoi. Fundaţia Societatea Deschisă publică un studiu, acesta s-a întâmplat de curând, unde analizează Europa de Vest. Si scrie o frază care sună astfel: Europa de Vest este atât de ocupată cu soluţionarea situaţiei emigranţilor, încât a uitat de clasa muncitoare albă. Sau premierul Marii Britanii spune că în urma schimbărilor survenite în Europa, muţi au devenit trântori pe spatele sistemelor de bunăstare. Sau unul din cei mai bogaţi americani care este unul din primii investitori ai acestei societăţi Amazon, susţine că trăim într-o societate din ce în ce mai puţin capitalistă şi din ce în ce mai feudală şi dacă nu se schimbă sistemul economic mondial, atunci pătura de mijloc va dispărea şi, după cum spune el, cei bogaţi vor fi atacaţi cu furcile de fier. Astfel, în locul modelului economic construit de sus în jos, ar fi nevoie de un model economic ce creşte de la mijloc. Nu doresc să explic aceste gânduri, vreau doar să citez aici totalitatea acelor gânduri despre care a fost de neimaginat în urmă cu câţiva ani să se şi vorbească. Sau, în mod similar, din America. Numărul şomerilor tineri a crescut în mod drastic, astfel, în cazul carierelor care promiteau situaţie financiară bună, copii familiilor care aveau situaţie financiară bună aveau un avantaj inegalabil. Acesta se spune în ţara mobilizării. Sau să spun altceva. Un alt analist respectat a spus că internetul, considerat de mulţi ani, de lumea liberală drept simbol al libertăţii, a fost colonizat de marile companii, şi susţine nici mai mult nici mai puţin că cea mai mare întrebare din prezent este dacă forţele capitalismului şi marile companii internaţionale vor reuşi să lichideze neutralitatea internetului. Merg mai departe. Să spun o evoluţie pozitivă neaşteptată. Ministrul Marii Britanii, care evită întotdeauna ca propria sa mişcare politică să fie vreodată calificată drept creştin democrată, vine în faţa opiniei publice şi spune, că creştinismul este parte importantă a sistemului de valori britanic, şi că în pofida multiculturalismului, Marea Britanie este, în inima sa, o ţară creştină, de care trebuie să fie mândri. Stimate doamne şi stimaţi domni. Sau. Aş putea enumera în continuare, dar dacă îmi permiteţi, poate nici nu mai pierd timpul cu acesta. Intrebarea este dacă această multitudine de schimbări care are loc în jurul nostru ar putea fi organizată, pentru a putea fi înţeleasă cu o singură descriere, ar putea fi surprinse una, două, trei, aspecte din tot ceea ce are loc în jurul nostru. Evident pot fi surprinse. Iar azi se gândesc foarte mulţi la acesta, şi sunt şi mai mulţi cei care scriu despre acesta. Au apărut foarte multe cărţi în legătură cu acesta. Eu aş dori să vă supun atenţiei un singur gând care să explice situaţia din lume. In opinia mea, cea mai provocatoare şi mai emoţionantă problemă care în ultimul an a ajuns la suprafaţă în gândirea socială din vest, se poate concluziona astfel, în mod simplificat. Competiţia dintre naţiunile existente în lume, competiţia dintre alianţele grupelor de forţă existente în lume se întregeşte cu un nou element. Pentru că, până acum toată lumea a vorbit despre competiţia economică mondială, globalizare, devenirea internaţională a economiei a făcut necesar faptul, să se vorbească, să scrie, să se analizeze mult despre acest lucru, de aceea cunoaştem aproape fiecare parte, problemă a competiţiei economice mondiale.

In mare parte putem spune că, o naţiune sau un grup de interese economice, fie o comunitate care cuprinde în sine mai multe naţiuni precum UE, de la ce este competitivă în economia internaţională sau de la ce îşi pierde competitivitatea. Insă, conform multora, şi eu aparţin de acest grup, astăzi nu aceasta este problema principală. Aceasta rămâne o problemă importantă atâta timp cât omul trăieşte din bani şi economie, care nu se va schimba într-un timp previzibil, până atunci acest lucru rămâne o problemă importantă, însă există o competiţie mult mai importantă. Aceasta ar putea fi formulată prin faptul că, competiţie pentru găsirea acelui stat care este cel mai capabil să facă faptul ca, o naţiune să aibă succes. După ce statul nu este altul decât modalitatea de organizare a comunităţii, care în cazul nostru când coincide cu graniţele ţării când nu, voi reveni la acest lucru, poate că, mişcarea determinantă în lumea de astăzi poate fi formulată prin faptul că, se desfăşoară competiţia modalităţii de organizare a comunităţii pentru găsirea acelui stat care este cel mai capabil să facă faptul ca, o naţiune, o comunitate să fie competitivă la nivel internaţional.

Stimate doamne şi domni, prin acest lucru poate fi explicat faptul că, astăzi subiectul şlagăr în gândire este înţelegerea acelor regimuri care nu sunt occidentale, nu sunt liberale, nu sunt democraţii liberale, poate nici democraţii, şi totuşi fac faptul ca, naţiunile să aibă succes. Astăzi, starurile, în analizele internaţionale: Singapore, China, India, Rusia, Turcia. Si cred că, comunitatea noastră politică, cu ani în urmă a simţit bine, a prins bine pulsul situaţiei, poate a şi prelucrat bine din punct de vedere intelectual această provocare, şi dacă ne gândim înapoi la ce am făcut în ultimii 4 ani şi ce vom face în următorii 4 ani, atunci într-adevăr acest lucru poate fi interpretat şi de aici. Adică, căutăm, încercăm să găsim – rupându-ne de dogmele, ideologiile acceptate în Europa de Vest, devenind independenţi faţă de ei – acea formă de organizare a comunităţii, acel nou stat ungar, care este capabil să facă competitivă comunitatea noastră într-o perspectivă de decenii în marea competiţie mondială.

Stimate doamne şi domni, pentru a fi capabili de acest lucru, în 2010 şi în mod special în zilele acestea, a trebuit să spunem cu curaj o propoziţie care, în mod asemănător propoziţiilor citate mai devreme aici, a aparţinut de categoria sacrilegiului în ordinea mondială liberală. A trebuit să spunem că, o democraţie nu este neapărat liberală. Faptul că, chiar dacă ceva nu este liberal, mai poate exista democraţie. Ba mai mult, s-a putut spune şi faptul că, probabil, societatea construită pe principiul organizării de stat a democraţiei liberale nu îşi pot menţine competitivitatea mondială în următoarele decenii, cu atât mai mult suferă un regres, doar dacă nu vor fi capabili să se schimbe în mod semnificativ.

Stimate doamne şi domni, situaţia este că, dacă privim de aici asupra evenimentelor ce se desfăşoară în jurul nostru, atunci, ca punct de pornire obişnuim să răspundem că, până acum am cunoscut trei forme ale organizării statului: statul naţional, statul liberal şi statul bunăstării. Si întrebarea este ce urmează acum. Răspunsul maghiar este că, ar putea urma epoca unui stat bazat pe muncă, vrem să organizăm o societate bazată pe muncă, care, după cum am amintit mai devreme, îşi asumă acel podium să poată spune că, având în vedere caracterul său, nu este de natură liberală. Ce înseamnă toate acestea?

Stimate doamne şi domni, acest lucru înseamnă că, trebuie să renunţăm la modalităţile, principiile de organizare a societăţii liberale şi a înţelegerii societăţii liberale. Voi aborda acest lucru în două dimensiuni. Nu vreau să prelungesc expunerea, doar doresc să o ating pentru a putea fi vizibilă greutatea problemei. Punctul de pornire al organizării societăţii liberale, în ceea ce priveşte relaţia dintre doi oameni, se construieşte pe ideea că, avem voie să acţionăm în toate în aşa fel încât acest lucru să nu lezeze libertatea celuilalt. Pe acest punct de pornire al ideologiei, ideii s-a construit lumea maghiară de 20 de ani dinaintea anului 2010. Acceptând de altfel principiul general în Europa de Vest. Insă au fost necesari 20 de ani pentru ca în Ungaria să putem formula acea problemă că, aceasta este o gândire foarte atractivă din punct de vedere intelectual, însă nu este clar cine va spune faptul, începând de când îmi lezează ceva libertatea. Si după ce acest lucru nu vine de la sine, de aceea acest lucru trebuie stabilit, decis de cineva. Si după ce noi nu am desemnat pe nimeni să decidă acest lucru, de aceea, permanent, în viaţa de zi cu zi am constatat că, acest lucru a fost decis de cineva mai puternic. Permanent am simţit că, cine este mai slab este călcat în picioare. Conflictele ce izvorăsc din recunoaşterea libertăţii reciproce nu se decid conform a ceva abstract, a principiului dreptăţii, ci se întâmplă faptul că, întotdeauna cel mai puternic are dreptate. Intotdeauna cel mai puternic vecin spune unde este intrarea pentru maşini, întotdeauna cel mai puternic, banca, spune care este dobânda la credit (… – defecţiune tehnică) acele exemple, care de altfel a afectat în ultimii 20 de ani ca o experienţă de viaţă, persoanele şi familiile slabe, aservite, care beneficiază de o putere de protecţie mai mică din punct de vedere economic. In această privinţă propunem acestui lucru, şi încercăm să co nstruim viaţa statului ungar în baza acestei idei, principiul organizatoric, principiul organizatoric al societăţii să nu fie acela, şi acest lucru nu îl putem stipula în lege, vorbim de puncte de plecare spirituale, deci principiul organizatoric al societăţii maghiare să nu fie acela că, este permis tot ceea ce nu lezează libertatea altei persoane, ci să fie acela că, ceea ce nu îţi place ţie să nu faci altuia. Si încercăm în gândirea comună maghiară, în sistemul de învăţământ, în propriul nostru comportament, prin exemplele personale, să aşezăm pe această bază ideologică acea lume pe care o putem numi societate maghiară. Dacă privim aceeaşi idee în relaţia dintre individ şi comunitate, pentru că acum m-am referit la relaţia dintre individ şi comunitate, atunci vedem că în ultimii 20 de ani, democraţia liberală maghiară construită nu a reuşit să realizeze câteva lucruri. Si am făcut o listă scurtă pe marginea a ceea ce nu a fost capabilă să realizeze. Nu a fost capabilă democraţia liberală să spună deschis şi să oblige guvernele din toate timpurile, chiar şi prin puterea constituţională, ca prin activitatea lor să servească interesele naţionale. De fapt, a pus în discuţie problema existenţei intereselor naţionale. Nu a obligat guvernele din toate timpurile să recunoască apartenenţa maghiarilor din întreaga lume la naţiunea noastră, a maghiarilor, şi să încerce prin activitatea ei să consolideze această solidaritate. Democraţia liberală, statul liberal ungar, nu a apărat patrimoniul comunităţii. Noi auzim acum opusul acestui lucru, în anumite achiziţii, şi o să revin asupra acestui lucru, pentru că statul ungar a cumpărat recent şi o bancă… din interpretări se conturează acea imagine, potrivit căreia statul ungar ar atrage asemenea obiecte de patrimoniu, şi le-ar califica drept patrimoniu public, cu care depăşeşte comportamentul acceptat în Europa, iar dacă privim, Financial Times a publicat recent o listă imensă, dacă privim proporţia patrimoniului public al statelor din Uniunea Europeană, Ungaria este chiar în capătul listei. In toate ţările, eventual cu excepţia a două ţări, este mai mare proporţia patrimoniului aflată în proprietatea comunităţii, faţă de cea a Ungariei. Deci putem să afirmăm liniştiţi faptul că democraţia liberală, în comparaţie şi cu celelalte state din Uniunea Europeană, s-a dovedit a fi incapabilă să apere un patrimoniu comunitar necesar pentru întreţinerea naţiunii. Apoi, statul liberal ungar nu a protejat ţara de îndatorare. Si în final nu a protejat familiile, şi aici ne putem referi la sistemul de credit în valută, nu a protejat familiile nici de sclavia îndatoririi mai mari. In consecinţă, în interpretarea alegerilor din 2010, şi îndeosebi în lumina succesului alegerilor din 2014, se poate spune cu asumare faptul că, în concursul din întreaga lume, care se desfăşoară în interesul creării unei organizări comunitare, pentru crearea statului cu cea mai bună capacitate concurenţională, se are pretenţia de la cetăţenii şi liderii ungari să găsească, să prelucreze acea nouă organizare a statului ungar, care după statul liberal şi perioada democraţiei liberale, desigur, respectând creştinismul, libertatea şi drepturile omului, să facă din nou capabilă de concurenţă comunitatea maghiară, şi acele lucrări neterminate şi obligaţii nerespectate pe care le-am enumerat, să fie duse la bun sfârşit şi respectate.

Deci, stimate doamnelor şi domnilor… ceea ce se întâmplă în prezent în Ungaria, poate fi interpretat astfel: conducerea politică din toate timpurile experimentează în prezent faptul că, munca personală şi interesul oamenilor, care trebuie recunoscută, acea comunitate să se afle într-o legătură strânsă cu viaţa naţiunii, legătura să se păstreze, şi această legătură să se intensifice. Adică, naţiunea ungară nu este doar o mulţime de indivizi, ci o comunitate, care trebuie organizată, consolidată şi construită în acest sens. Deci noul stat pe care îl construim în Ungaria este statul liberal ‘IL’, nu un stat liberal. Liberalismul nu neagă valorile fundamentale, cum ar fi libertatea, şi aş mai putea adăuga câteva, dar nu transformă această ideologie într-un element central al organizării de stat, ci aplică o abordare naţională proprie, diferită de aceasta.

Stimate doamnelor şi domnilor. După acestea, trebuie să vorbesc pe marginea impedimentelor care trebuiesc eliminate, pentru a se realiza acest lucru. Se poate că ceea ce spun să pară ceva evident, însă, atunci când toate acestea trebuiesc ridicate la nivelul programului şi muncii politice, nu mai este deloc aşa. Eu nu enumăr toate impedimentele, voi amintit doar câteva, mai exact două dintre acestea. Nu neapărat cele mai importante, dar sunt cele mai interesante. Relaţia politicieni profesionişti împotriva civililor. Mai exact, statul trebuie organizat şi condus de cineva, de liderii împuterniciţi şi aleşi în privinţa acestui lucru. Insă, tot timpul apar în viaţa statului organizaţiile civice. Lumea civilă din Ungaria prezintă o imagine foarte caracteristică. Deoarece civilul, în comparaţie cu politicianul profesionist, este o asemenea persoană, respectiv comunitate, care se organizează de jos, stă pe propriile picioare din punct de vedere financiar, şi este cu o natură voluntară. Faţă de aceasta, dacă privesc lumea civilă din Ungaria, care figurează public în mod sistematic, atunci văd că avem de-a face cu activişti politici plătiţi. Si aceşti activişti politici plătiţi, pe lângă aceasta, sunt activişti politici plătiţi de străini. Activişti plătiţi de cercuri de interese străine definite, despre care e greu să ne imaginăm că privesc acest lucru ca pe o investiţie socială, şi este mult mai degrabă motivată acea concepţie că prin intermediul acestui sistem de mijloace doresc să influenţeze într-un anumit moment şi în anumite probleme viaţa statului ungar. Deci, este foarte important ca, dacă dorim să se reorganizeze statul naţional în locul statului liberal, atunci trebuie să facem cunoscut clar faptul că, nu stăm faţă în faţă cu civili, ci cu activişti politici plătiţi, care încearcă să valorifice interese străine în Ungaria. De aceea, este important că, în Parlamentul Ungar a fost înfiinţată o comisie care se ocupă cu urmărirea, evidenţa şi aducerea la cunoştinţa publicului a influenţei străine în Ungaria, pentru ca şi dumneavoastră să cunoaşteţi cine sunt caracterele reale aflate în spatele măştilor. Aş aminti o altă piedică în calea reorganizării statului. Atunci când aduc în discuţie Uniunea Europeană nu o fac pentru că aş gândi că, în interiorul Uniunii Europene, nu se poate construi un stat naţional nou pe baze liberale. In opinia mea, acest lucru este posibil. Calitatea de membru al Uniunii Europene nu exclude acest lucru. Este adevărat că apar numeroase întrebări, că apar numeroase conflicte, dumneavoastră le-aţi putut urmări în anii trecuţi, trebuie duse numeroase lupte. Acum, nu la aceasta mă gândesc, ci la o altă caracteristică pe care, probabil, dumneavoastră nu o cunoaşteţi în forma actuală. Atunci când a expirat tratatul financiar dintre Ungaria şi Uniunea Europeană, care a reglementat pentru 7 ani relaţia financiară dintre Uniunea Europeană şi Ungaria, acesta a expirat în acest an, pe ordinea de zi a intrat încheierea unui noi tratat, ceea ce acum tocmai se desfăşoară, a expirat o dispută, iar atunci a trebuit să îmi aduc în faţă nişte date, pentru a înţelege natura disputei. Si, ce am văzut? Am văzut că acei oameni, acum vorbesc despre mai multe sute de oameni, care dispus asupra sumelor ce ni se cuvin nou, nu sunt o donaţie, ci ni se cuvin nou, aceia îşi primesc salariul direct din Uniunea Europeană, adică, în Ungaria a apărut o extrateritorialitate. Apoi din date a reieşit că, comparând cu salariile din sectorul guvernamental ungar, acestea reprezintă de 4-5 ori mai mult, în unele cazuri chiar şi de 8 ori mai mult, adică, Ungaria a trăit timp de 7 ani astfel încât, asupra sumelor puse la dispoziţie, în cea mai mare sumă, pentru dezvoltare economică, dezvoltare socială, deciziile era luate de oameni care erau plătiţi de alţii şi primeau de mai multe ori mai mari decât angajaţii din Ungaria pentru această muncă. Adică, din cei 100 de forinţi care mergeau pentru dezvoltarea economică şi socială a Ungariei, 35% din aceştia puteau fi decontaţi pentru aşa-numite ‘cheltuieli moi’, deci nu se aflau în legătură strânsă cu sarcina ţintită, ci se lega de aceasta, pregătire, analiză, proiectare, tot felul de lucruri, consiliere şi aşa mai departe. A apărut o dispută între Uniunea Europeană şi Ungaria deoarece am schimbat acest sistem şi guvernul a luat o decizie conform căreia, cei care dispun asupra banilor europeni, în această concepţie de stat liberal, trebuie să fie angajaţi ai statului ungar, iar pentru această muncă nu poate primi mai mult decât un om angajat pe o funcţie asemănătoare în administraţia publică ungară, iar din 100 de forinţi, 35 de forinţi nu pot fi cheltuiţi pentru ‘cheltuieli moi’, deoarece în următorii 7 ani nu poate da 15 forinţi, cel mult 15 forinţi. Acestea toate sunt decizii care au fost prezentate ca probleme politice, dar în realitate, acum nu este vorba despre câte o decizie politică, ci despre faptul că, se desfăşoară o reorganizare a statului ungar, opusă logicii liberale de organizare a statului din ultimii 20 de ani, se produce o reorganizare a statului plecată din interesele naţionale. Conflictele ce ne apar în faţă nu sunt întâmplătoare, nu pleacă din prostie, deşi din când în când şi acestea ar putea exista ci, de fapt, sunt dispute necesare ce merg împreună cu redefinirea procesului de reconstrucţie a statului.

Doamnelor şi domnilor, în final aş dori să vă spun că, dacă pipăim viitorul, atunci trebuie să vă spun dumneavoastră următoarea frază, care v-ar putea părea puţin din partea unui om ce ocupă o poziţie înaltă, anume că, esenţa viitorului este aceea că, se poate întâmpla orice. Iar orice este destul de greu de definit. Se poate întâmpla ca în spaţiul aerian al unui stat vecin Ungariei este doborât un avion de pasageri, se poate întâmpla ca, din motive de neînţeles, să moară mai multe sute de oameni, să spune, în urma unei acţiuni teroriste. Se poate întâmpla, doamnelor şi domnilor, ca în Statele Unite, am văzut o ştire de ieri, Senatul, dar se poate ca Senatul şi Camera Reprezentanţilor, să îl dea în judecată pe preşedintele Statelor Unite pentru încălcarea continuă a atribuţiilor, iar când mă uit în spatele acestui lucru vă nu doar că l-au dat în judecată, ci preşedintele Statelor Unite a fost condamnat de mai multe ori pentru încălcarea repetată a atribuţiilor. Vă rog să vă imaginaţi acest lucru în Ungaria! Atunci când Parlamentul Ungar îl dă în judecată pe premierul ungar pentru încălcare repetată a atribuţiilor, iar justiţia îl şi condamnă. Până când aş mai putea rămâne eu în funcţie, doamnelor şi domnilor? Prezint aceste exemple doar pentru că trăim într-o lume în care se poate întâmpla orice. De exemplu, s-ar putea întâmpla ca, după desfăşurarea proceselor, ungurii să primească înapoi mai multe sute de miliarde pe care băncile le-au luat de la ei fără drept. Se poate întâmpla chiar şi acest lucru, doamnelor şi domnilor. Prin aceasta am dori doar să semnalez că, prognozarea exactă a evenimentelor este aproape imposibilă. Se poate întâmpla ca… ca încheiere să dau tot un exemplu răcoritor, se poate întâmpla ca puterea care a câştigat alegerile în Ungaria să spună că, cel puţin 50 la sută din sistemul financiar din Ungaria trebuie să fie în mâini maghiare, nu de stat, ci în mâini maghiare, trec trei luni de la alegeri şi va fi aşa. Deoarece ultima dată aşa s-a întâmplat, statul ungar a cumpărat înapoi o bancă care nu ar fi trebuit vândută niciodată străinilor, iar prin aceasta, proporţia proprietăţii naţionale în sistemul bancar ungar a depăşit 50 la sută.

Doamnelor şi domnilor, acum întrebarea care mai este, iar răspunsul nu mi se cuvine mie, o asemenea situaţie în care se poate întâmpla orice trebuie să ne umple de teamă, sau trebuie să fim încrezători? Deoarece acum ordinea mondială nu este tocmai pe gustul nostru, eu spun că această epocă în care se poate întâmpla orice, deşi poartă multă nesiguranţă, poate aduce şi probleme, poartă tot atâtea şanse şi posibilităţi pentru naţiunea maghiară, deci, în locul temerilor, a retragerii, propun previziune, curaj, acţiune hotărâtă comunităţii maghiare din Bazinul Carpatic, chiar mai mult întregii comunităţi maghiare risipită în lume. Se poate întâmpla uşor ca, după ce se poate întâmpla orice, să vină şi vremea noastră. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Sursa: Postul de televiziune Duna Tv din 26.07.2014)

Centrul European de Studii Covasna -Harghita

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*