O carte care m-a convins că Neagu Djuvara e un mistificator și un istoric amator!

Am lecturat pe nerăsuflate noua apariție editorială „Ioan Basarab, un domn român la începuturile Țării Românești” scrisă de autorii Matei Cazacu și Dan Ioan Mureșan. Istoricul bucureștean Matei Cazacu nu mai are nevoie de prezentări, fiind un reputat medievist apreciat de istoriografia franceză, dar surpriza deosebită mi-a oferit-o Dan Ioan Mureșan, fostul meu coleg de facultate de istorie și șef de promoție.

Dan Ioan Mureșan a plecat în Franța în anii 90, nefiind nepot, ginere de rector, fiu de profesor sau securist, nu a putut intra la UBB din păcate. Mare pierdere pentru Cluj-Napoca. Valoarea în Franța nu ține cont de nepotisme și a ajuns profesor la Universitatea din Paris. Deci a fost o surpriză plăcută să-i citesc cartea scrisă împreună cu Matei Cazacu și publicată la Editura Cariter din Târgoviște. Studiul este o replică documentată științific și cu acribie la teoria lui Neagu Djuvara privind originea cumană și confesiunea catolică a lui Basarab I, domnul unificator și întemeietor al Țării Românești. Autorii aduc documente lingvistice și arhivistice în care se confirmă originea română și religia ortodoxă a lui Basarab I. Istoricii fac o analiză factuală și geopolitică a evenimentului întemeierii Țării Românești cu implicațiile internaționale ale victoriei de la Posada, a lui Basarab I împotriva regelui ungar Carol Robert. Cartea trebuie citită cu creionul în mână ca să îți dai seama că Neagu Djuvara este doar un mistificator al istoriei și un istoric amator, care cu rea credință a eludat vechile cercetări ale istoriografiei românești și documentele papale și patriarhale de la Constantinopol privind pe domnul Basarab I. Teoria cumană a lui Basarab I nu este o invenție a nonagenarului Djuvara, ci o paradigmă susținută de Nicolae Iorga pe la 1900, care a rectificat-o în urma cercetărilor din anii 30. Djuvara e de rea credință când susține că Basarab I a fost cuman de confesiune catolică și că istoriografia română ascunde acest lucru. Fals. Istoriografia română a susținut această teorie la cumpăna secolelor XIX și XX până au apărut noi documente care infirmă această teorie. Materi Cazacu și Dan Ioan Mureșan, prin cartea publicată aduce la lumină documentele papale și ale patriarhiei de la Constantinopol în care Basarab I a fost, în absolut toate acesta, numit infidel valah sau „romanus” și schismatic, adică ortodox. Autorii evidențiază cu acribie faptul că poporul cuman a luptat de partea lui Carol Robert la Posada în 1330, căpeteniile lor căzând în lupta împotriva valahului.

Basarab I a fost un român de confesiune ortodoxă care și-a căsătorit fiicele cu țarii ortodocși ai Vidinului și Serbiei, fiind deci integrat sistemului religios imperial bizantin. După bătălia de la Posda, Basarab I, ca domn valah și ortodox din zona montană a Curții de Argeș și-a întins stăpânirea asupra Cumaniei catolice din Bărăgan, pe care a înglobat-o Țării Românești în urma înfrângerii regelui ungar la Posada, care era aliat cu cumanii. De teama alianței unor triburi tătare cu maghiarii, Basarab I pune stăpânire și pe Buceag, care devine cu numele de la domn Basarabia. Basarab I a fost un domn care și-a manifestat independența odată cu unirea tuturor românilor dintre Carpați și Dunăre și a contribuit la ctitoria Bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, sediu de episcopie ortoodxă, care a devenit în vremea fiului său Nicolae Alexandru mitropolie la 1359. Basarab I nu a mai recunoscut suvernaitatea regelui ungar, care dorea o alianță cu tătarii lui Dimitrie, încreștinatul catolic. Susținerea ortodoxiei de către Basarab I a fost de fapt un manifest al independenței valahilor împotriva catolicismului, religie identificată cu stăpânirea regelui ungar Carol Robert. Catolicismul era asumat ca un instrument al expansiunii regalității maghiare de către valahul Basarab I. E adevărat numele de Basarab e cuman, dar documentele epocii și ale cancelariei maghiare în special vorbesc de Basarab I valahul și schismaticul (ortodox), nu de cumanul catolic. Era un non sens ca regele Ungariei să intre în conflict cu un popor, cuman, care era catolic și recunoștea suveranitatea regalității maghiare și pe papa. Neagu Djuvara nu cunoaște un lucru elementar că cumanii erau blonzi și palizi la față, nu negricioși cum susține că numele cumanului Negru Vodă vine de la culoarea feței acestuia, închisă.

De fapt, Negru Vodă e o legendă cu sâmbure de adevăr, dar acesta era descălecător din Ardeal în Câmpulung, cu valahi, sași și unguri, nu căpetenie de cumani, care dorea să scape de opresiunea regalității maghiare. Autorii Matei Cazacu și Dan Ioan Mureșan reușesc cu documente, multă știință, acribie, dar mai ales cu logică și bun simț să demanteleze aberațiile mistificatoare ale lui Neagu Djuvara, care eludează o întreagă istoriografie despre Basarab I, domnul valah de religie ortodoxă, întemeietorul Țării Românești. Românitatea în sens medieval și ortodoxia lui Basarab I erau fundamentele pentru eliberarea de sub suveranitatea maghiară. Era ilogic ca un cuman catolic care avea frați de sânge în aristocrația înaltă de la Buda să se rupă de regalitatea maghiară apostolică și susținută de papa. Teoria lui Neagu Djuvara, pe lângă faptul că nu e documentată științific, nu are nici măcar o logică istorică, fiind ca o poveste pentru copii. Autorii au cercetat primele divane cu numele boierilor din preajma primilor domnitori valahi. Numele cumane nu ajungeau nici măcar la 10 % din componența divanului domenesc. Și atunci domnul era cuman catolic, cu mitropolie ortodoxă la Curtea de Argeș? Matei Cazacu și Dan Ioan Mureșan reușesc cu acribie să ne convingă că Neagu Djuvara, în această teorie e doar un mistificator al istoriei și un istoric amator specializat pe povești spuse copiilor. Aș mai adăuga faptul că Neagu Djuvara se încadrează în valul pseudo-istoriografic promovat de mass-media, care susține că numeroși dintre domnii noștri erau de alte neamuri și nu ortrodocși, pentru că, noi, românii nu suntem în stare să ne conducem singuri și că, poate la toamnă, musai trebuie să avem un președinte neamț de religie reformată. De apreciat că autorii au identificat numele de botez al întemeietorului Țării Românești, acela de Ioan.