Dreapta pregăteşte lansarea la apă a noului preşedinte al României. Deşi până în noiembrie mai sunt doar câteva luni, desemnarea candidatului nu pare o treabă chiar atât de uşoară. Deocamdată, nu există un nume concret, ci doar presupuneri care îl dau favorit pe Klaus Iohannis în cursa în care şi democrat-liberalii l-au înscris pe Cătălin Predoiu. Care e mai bun dintre ei? Părerile sunt împărţite, aproape în mod egal, dacă e să ţinem seama de rezultatele obţinute de cele două partide în alegerile europarlamentare.
Dorinţa numărul unu a opoziţiei în acest moment este de a bara cu orice preţ ascensiunea PSD, prin câştigarea alegerilor din iarnă. E un prim pas, vor urma şi altele, tot ca şi dorinţă, câştigarea alegerilor locale şi generale din 2016. Fuziunea prin contopire pare să confirme seriozitatea de care încearcă să dea dovadă liderii celor două partide. Deocamdată seriozitate. Responsabilitatea faţă de poporul român pare o chestie desuetă. Nu am văzut nici un partid în ultimii 25 de ani căruia să-i pese cu adevărat de poporul român. Şi nici politician să sufere că nu poate face mai mult pentru semenii săi. De ce ar face-o alianţa care stă să se nască în aceste zile?
Ce motiv aş avea să cred că viitoarea Alianţă Creştin Liberală va fi mai serioasă, mai credibilă decât Uniunea Social Liberală? Alianţe născute poate din frustrări, poate din dorinţa de a ajunge la putere cu orice preţ. Şi USL a apărut tot din ura, declarată împotriva lui Băsescu, Boc şi PDL. Şi chiar a lui Blaga, preşedintele de astăzi. Timp de trei ani, PSD şi PNL au pozat în doi porumbei, Victor Ponta şi Crin Antonescu în doi amorezi. În realitate, şi unul, şi celălalt ne-au minţit cu neruşinare de politicieni versaţi sau, poate, doar manevraţi de păpuşarii din spatele lor. Dintr-o dată, au devenit ca fraţii biblici, Cain şi Abel. Despărţirea lor, după ce prostimea şi-a pus speranţă în ei, echivalează cu un act criminal. Premeditat.
Cine îmi garantează că noua construcţie va funcţiona? Vasile Blaga? Să-mi fie cu iertare, Blaga se află în zona puterii de 20 de ani, iar noi o ducem tot mai prost. Sau faptul că, prin voinţa poporului, noul preşedinte va fi Klaus Iohannis? Aiurea. Nu cred că nemţii şi Angela Merkel vor ţine seama de asta şi vor transfera industria Germaniei în România, doar de dragul preşedintelui. Că unii speră să se întâmple aşa, nici o problemă. Speranţa nu presupune o investiţie financiară ci, cel mult, una sentimentală.
Şi încă ceva, putem visa frumos, la miile de butoaie cu bere golite la Oktoberfest, la fripturile de pui şi raţă, servite cu celebrul covrig munchenez, dar să nu ne îmbătăm cu şnapsul german. Neamţul, oricât de darnic ar fi, nu-ţi va umple niciodată paharul, aşa cum face ţăranul român care va avea grijă să fie mereu plină uiaga cu răchie. Şi, tot ca o regulă, nu te va îmbia şi a doua oară, iar noi cum avem mult bun simţ, s-ar putea să rămânem cu paharul gol.
Lasă un răspuns