
Că se consumă nepermis de mult alcool în România de azi, o ştie oricine. S-a băut pe rupte şi înainte vreme, de pildă înainte de Decembrie ’89… Măcar atunci s-au luat nişte măsuri prohibitive : interzicerea consumului de alcool în localuri înainte de ora 10, controale severe, amenzi usturătoare, mă rog, un set de măsuri coercitive care înfricoşau pe unii comercianţi (cei mărunţi şi fără relaţii), chiar dacă pentru consumatori – mai ales pentru cei dependenţi de alcool -, efectul acestor măsuri a fost aproape contrar celui scontat.
Foarte curios cum o parte însemnată dintre semenii noştri nu văd pădurea din cauza copacilor! Altfel spus, dumnealor devin extrem de susceptibili la orice măsură de asanare socială, prin urmare, descoperind peste tot ofense la adresa personalităţii lor (sic !), iată că-şi utilizează dramul de energie întru exacerbarea ambiţiei îndărătnice şi nihiliste, iar nu pentru trezirea cuminţeniei harnice şi rodnice. Chiar nu se ştie că în America anilor treizeci – America liberă, democrată şi putredă de bogată – a fost decretată prohibiţia alcoolului ?! (Drept este că taman în această perioadă s-a consumat pe ascuns mai mult alcool, făcut şi contrafăcut, decât înainte de prohibiţie, din cauza îndârjirii cetăţenilor ce se simţeau lezaţi în drepturile lor, şi graţie destoiniciei reţelelor mafiote, conduse de oameni atotputernici şi necruţători, de teapa celebrului Al Capone.) De asemenea, să fie pentru (unii) români complet neglijabil faptul că în mai toate ţările europene (dar nu numai în Europa) se caută modalităţi eficace (preponderent în plan moral), întru stăvilirea consumului exagerat de alcool, cauza atâtor şi atâtor boli neiertătoare, ori a celor mai multe accidente mortale de circulaţie şi de muncă?…
Ei bine, după părerea unora, evenimentele din Decembrie 1989 au avut menirea de-a reda românului libertatea atâta timp arestată de mijloacele de coerciţie comuniste, o libertate înţeleasă din păcate ca un libertinaj, adică fiecare să facă ce-l taie capul, nu tu legi, nu tu oprelişti morale, un ghiveci social în care musai se evidenţiază cel fără obraz ori cel cu coate tari. Aşa că pretutindeni în România posdecembristă s-au înmulţit la modul alarmant locurile de băut şi destrăbălare, aşa că oamenii descurcăreţi ai acestui neam urgisit s-au pus pe căpătuială (legală şi ilegală) şi pe petrecere. La tot colţul, hop ! o dugheană, centrele oraşelor gem de buticuri, cârciumioare şi felurite prăvălioare, comerţul românesc se sufocă de mulţimea privatizaţilor dubioşi şi a speculanţilor groşi de obraz (tuciuriu), iar omul de rând îşi îneacă aleanul izvodit de suprasarcina concurenţei, într-un pahar de băutură cu iz cosmopolit.
Acum, după atâtea scumpiri, ce va mai fi?… După această întrebare retorică, fie-mi îngăduit să spun ce-ar trebui să fie. Să fie mai puţine localuri şi magherniţe împuţite unde se desfac băuturi alcoolice, multe dintre ele fiind mult departe de cerinţele minime de igienă pe care le incumbă un local decent: toalete igienice, chiuvete, săpun, feţe de mese şi pahare curate, curăţenie pretutindeni.
Cum se poate stârpi epidemia de crâşme? Simplu de tot. Primăriile n-ar trebui să elibereze ori să reînoiască cu atâta uşurinţă autorizaţiile de funcţionare ale tuturor solicitanţilor, oricât par, ba chiar se dovedesc aceştia de suspecţi! Mai mult, chiar bunilor platnici şi celor ce înţeleg să respecte cu stricteţe regulile unui comerţ civilizat şi de bun gust, ar trebui să li se perceapă taxe suplimentare de funcţionare. În felul acesta, mulţi dintre crâşmarii în exerciţiu şi dintre cei în devenire, ar renunţa la planurile lor de natură etilică şi şi-ar îndrepta abilitatea spre sectoare mai puţin dăunătoare pentru sănătatea biologică şi morală a comunităţii. Negreşit că faptul acesta ar contribui într-un mod hotărâtor la o mai bună utilizare a energiilor care în clipa de faţă naufragiază ori chiar se îneacă în alcool, implicit la o mai bună pregătire a naţiunii române pentru îndeplinirea sarcinilor asumate în faţa străinilor şi, de ce nu, în faţa generaţiilor viitoare.
Să fi devenit România o ţară de consum, mai exact o ţară istovită şi unde se consumă pe rupte?! Desigur, producţia fără consum este un nonsens. Dar nu la noi, unde se consumă mult mai mult decât se produce. România a devenit nu numai un partener puţin credibil, adică o piaţa periferică de desfacere a produselor străine de calitate îndoielnică, ci şi un depozit de deşeuri la cheremul indezirabililor interni şi externi.
Pentru onoarea şi demnitatea României de ieri, de azi şi de mâine, haideţi să privim realitatea cu ochiul limpede, iar nu prin drojdia alcoolului din pahar!
Asa cum spuneam intr-unul din aticolele anterioare, libertatea nu ne-a fost redata ci mai degraba indesata impulsiv si sistematic, inclusiv cu pornografia, vulgarismele si lipsa de bun simt….Intr-un ghiveci total in asa mod incat sa nu-si mai dea seama nimeni de limitele decentei in aceste libertati si limitele unor actiuni legale sau ilegale, o tulburare a apelor bine intretinuta pentru a se ascunde jaful national….
Cat despre alcool….S-a consumat si se consuma oricum, insa o mare problema a acestei epoci ar fi ca alcoolurile care se vand acum sunt total contrafacute, cu tot felul de substante chimice(Otravuri), pe care omul de rand le ingurgiteaza, provocând diverse forme de cancer,ciroza, infarct….etc. In anii ’90 inca se mai producea alcool din cereale, iar pretul acestora era oarecum in pas cu piata, acum insa nimeni nu mai cumpara cereale pentru a produce alcool, când se poate face mult mai simplu din apa plus ‘N prafuri…ingurgitate de cetateanul de rand…..inutil sa mai adaug influienta acestora in sanatatea populatiei….Totul este contrafacut pentru noi romanii, de la bere, la vin si la celebra vodca, nimic nu este natural…
Doar ceea ce se mai face in gospodariile taranesti, mai poate fi natural!!!!!!