Uniunea Europeană reprezintă o creaţie occidentală… De aceea, ortodocşii greci, bulgari şi nu în ultimul rând moldo-valahi, urmaşii Imperiului Român de Răsărit, a celui Otoman şi a celei de a treia Roma, Moscova, au mari dificultăţi de adaptare. Transilvănenii, bănăţenii, ungurii, croaţii, sloveni, etc. înţăleg raţiunea Sfântului Imperiu Român de Naţiune Germană pentru că au făcut parte din el. Nu numai greco-ortodocşii în est, ci şi anglicanii în vest acceptă cu greu o Europa Unită, care se vrea altceva decât civilizaţia anglo-mozaică victorioasă în două războaie mondiale şi care este impusă de 70 de ani mai ales Germaniei reeducată cu succes, dar totuşi tratată şi controlată că protectorat. Vezi afacerea de spionaj NSĂ, GSHQ, spionul SUA din BND şi interzicerea publicării cărţii Mein Kampf a lui Adolf Hilter.
Ruşii, spre deosebire de anglo-saxoni, şi-au retras armata de ocupaţie din Germania, sperând probabil, în van, că SUA şi Marea Britanie vor face la fel, dar asta nu-i împiedică să-i ameninţe mereu pe români, georgieni şi ucrainieni să nu se orienteze spre occident, să rămână fidei Lagărului orodox, Moscovei. Vezi Vocea Ruşii, situaţia din Ucraina de est, Crimeia şi marele proiect Eurasia, care se vrea o alternative la UE fără a avea însă putere ei de convingere pe cale paşnică.
Şi din nou Europa e ameninţată din est şi vest, cu toate că nu are o armata nici pe departe comparabilă cu cea anglo-americană sau rusesca şi mai ales nu are nici cea mai mică intenţie belicoasă. Dar chiar şi în sânul ei sunt deosebiri de vederi. Englezii pragmatici vor economie de piaţă şi democraţie tip Wesminster peste tot şi au oroare de o administraţie continentală. Francezii cartezieni cred că un guvern supranaţional, unde ei ar conduce Clubul mediteranian, ar salva ceva din modelul lor de savoir-vivre. Germanii sunt în mod tradiţional mai aproape de modelul anglo-mozaic decât de cel francez, dar sunt obligaţi să facă mereu compromisuri, că orice protectorat cu suveranitate limitată. Grecii refuză disciplină financiară, impozitarea occidentală.
Ortodocşii greci, bulgari şi moldo-valahi, prizonieri 500 de ani a celei mai stupide administraţii, cea turco-fanariotă, au fost eliberaţi în sec. 19, dar de fapt au tranzitat de la periferia otomană la cea occidentală. Iată cum vede tranziţia I.C. Brătianu într-un memoriu adresat împăratului Napoleon III.: „Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasă cucerire, ce Franţa a făcut-o vreodată afară din teritoriul sau. Armata statului român ar fi armata Franţei în Orient, porturile sale dela Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi antrepozitele comerţului francez, şi din cauza abondentei lemnelor noastre de construcţie, aceste porturi ar fi tot odată şantierele marinei franceze; produsele brute ale acestor avute ţări ar alimenta cu avantagiu fabricele Franţei, care ar găsi în schimb un mare debit în aceleaşi ţări. În fine, Franţa va avea toate avantajele unei colonii, fără a avea cheltuielile ce această ocazionează.”
Statul român e pe linia celui francez şi în zilele noastre, preşedinţii ortodocşi moldo-valahi speră într-o Înalta Poartă supranaţională, ori unde s-ar află ea, dar care să le rezolve problemele socio-economice, de corupţie, clientelims, fanariotism etc. Modelul german, demascat recent de Armata Ortodocsa din Ucraina că fascist, este perceput că un corp străin în est. Confuzia între instituţiile UE, decalajul de democraţie, faptul că Parlamentul European nu are atribuţii similare cu el naţional (până nu va există o naţiune europeană) sunt a tot prezente. Greu de spus, cât este o formă subtilă de rezistenţă în faţă necunscutului, a eternului hegemon şi cât e propagandă antioccidentală motivată relgios.
În ciuda tuturora, România a făcut în anii de apartenenţa la Europa un salt înainte remarcabil. Moldova merge pe aceiaşi cale. O reunificare într-o Europa Unită, care depăşeşte Marea Schismă din anul 1054, este mai mult decât oricând realizabilă. Sfatul şi Marele Sinod Panortodox, care va avea loc în curând în Fânarul din Constantinopol / Istanbul va pleda pentru refacerea unităţii tuturor creştinilor, va clarifica şi ameliora situaţia ortodocşilor, mai cu seama a celor din Europa şi va contribuii că ortodocşi de jure în UE, să se simtă acasă şi de facto.
Lasă un răspuns