A fost un efort uman și financiar uriaș făcut în numele obligațiilor asumate de România ca parte a structurilor militare euro-atlantice. A reprezentat contribuția fiecăruia dintre noi la menținerea activă a bazelor românești din feluritele teatre de luptă. Anual, am mai renunțat la o parte din ceea ce am fi putut pune de o parte pentru a clădi o Românie modernă. Am mai tăiat de pe lista investițiilor alte școli, alte spitale, alte drumuri…
Am cotizat la efortul militar al soldaților noștri trimiși pe post de mercenari și carne de tun pentru „imaginea” României. În Irak, de exemplu, ni s-au promis participări la reconstrucția ulteriorară a țării. Nu am primit nimic, iar de construcții s-au ocupat cei care nici măcar nu s-au deranjat să-și pună haina militară a efortului și sacrificiului „comun”. Nu am obținut, ca mulțumiri pentru aceste contribuți, nici măcar discounturi la achizițiile de tehnică militară. Am cumpărat rable zburătoare și platforme plutitoare la prețuri uriașe.
Astăzi, în momentul anunțului retragerii militarilor noștri din Afganistan ar fi trebuit să primim și noi, Țara, măcar un mulțumesc din partea guvernanților noștri. O recunoaștere a efortul financiar la care am participat în toți acești ani.
În fapt, retragerea din Afganistan ar fi trebuit să fie un dublu moment de bucurie pentru noi. În primul rând pentru că nu mai vrem să ne vedem ostașii sfârtecați în războaiele altora. Nu mai vrem ca soldatul profesionist să fie un mercenar care luptă pentru alții. Ne vrem ostașii acasă, aici unde fruntariile țării au nevoie de ei. Apoi, ar fi trebuit să apreciem momentul pentru că era timpul ca un efort financiar să înceteze. Pentru ca de azi înainte parte din banii pe care îi sacrificam pentru sacrificiul oștenilor noștri pe post de carne de tun să rămână în țară, pentru noi. Pentru spitale, școli, drumuri…
Dar, nu! Discrețioar Victor Ponta a decis altceva, întinzând cangea ciocoilor de la putere peste cele 30 la sută din procentele cheltuite de Ministerul Apărării pentru participarea militară în Afganistan. Și, în loc să-i redea țării, i-a căprit pe interesele electoral populiste, anunțând că banii vor merge pentru a-i recompensa (oare?) și a da lefuri mai mari militarilor. Pentru a-i recompensa pe cei ce se întorc de pe teatrele de luptă, dar, mai ales, pentru a asigura lefuri și pensii mai mari celor din țară. Armatei electorale a căprarului de intendență Oprea. Inclusiv „burtoșilor” de cazarmă (care poate nici pe hartă nu știu unde se află Afganistanul) care și-au luat tainul din selecția ostenilor care au primit dreptul de a merge pe fronturile altora. Eventual pentru a muri acolo pentru a nu rabda de foame aici…
Și este o mizerie umană guvernamentală. Pe numele morților din Afganistan, morții noștri în războiul altora, Victor Ponta strânge la gura sacului elelctoral fișicurile unor pomeni nesperate. Pentru că retragerea din Afganistan nu trebuie să fie bucuria noastră, a țării, ci a lor, a guvernanților, nu-i așa? Bucuria deciziei lui de „el comandante” Ponta. Că din nou s-a dat, de data aceasta în praful deșertului, drept comandant suprem! Dar, mai degrabă, va fi un „el condamnante” al social-democraților de la Jilava!
Și totuși, unde se regăsesc cele 30 de procente din bugetul MapN care s-au dus, an de an, pe „cheltuielile” cu Afganistanul? Cele 30 de procente de care, iată, vorbește Victor Ponta. Unde se regăsesc acești bani din moment ce programele de înzestrare aprobate de ani și ani nu au fost finalizate, iar ostașii noștri au tot împrumutat tehnică de luptă de la aliații din Afganistan, echipamentele lor „autohtone” fiind vechi, uzate și depășite din punct de vedere tehnic.
Într-adevăr, generalul cantină a avut dreptate când la momentul festiv a spus că România lasă în Afganistan școli, spitale, drumuri. Adică ceea ce nu a lăsat în propria țară. Pentru că să nu uităm: când la noi se închideau școli pentru „eficientizarea sistemului”, iar profesorii erau obligați să rabde de foame, guvernanții, ce-i drept, cei „portocalii”, alocau fonduri pentru construirea de școli în Afganistan.
Acum, Victor Ponta vrea banii pentru lefuri și pensii. Că recompenesele se văd în felul în care sunt tratați răniții noștri din războaiele altora… Dar de ce să-i permitem să dispună după bunul plac și de aceste resurse. De ce să-l lăsăm să-i „repartizeze” electoral din vârful pixului și a funiei de usturoi a ministăresei de la Fisc, când Țara a strâns cureaua pentru suplimentarea bugetului Ministerul Apărării Naționale? Când, de exemplu, pentru a construi o școală în provincia Zabul (în Afganistan, desigur!) s-au făcut reduceri drastice prin diminuarea bugetelor ministerelor la titlurile „Cheltuieli de personal” și „Bunuri și servicii”.
Lasă un răspuns