Psicosi
Lasciai lo zaino
ov’è il camino
e fissai un limbo di trascorsi,
lì i sogni eran reali
e la realtà una mia invenzione.
Il cherosene lento bruciava
la fiamma,
così come la logica d’un bimbo
non si capacita del carbone
a Natale
– non senti niente
e la terra diventa pane
quando più non rifletti
il volto d’un senso nascosto.
Psihoză
Îmi lăsai rucsacul
unde e șemineul
și mă uitai fix la un limb de trecuturi,
acolo visele erau reale
și realitatea o invenție mea.
Kerosenul încet ardea
flacăra,
așa cum logica unui copil
nu înțelege cărbunele
de Crăciun
-nu simți nimic
și pământul devine pâine
când nu mai reflectezi
chipul unui simț ascuns.
Lampadina
E pure esterno da un idioma italo-ghego,
sento la riva dell’Eire,
7 colpi sordi di fucile
ed un corpo trasmigrato
il mio
davanti a un muretto
sulla rogia vecia,
gente stupita,
lì ancora
nell’agonia dell’ultima notte,
lenti e cannocchiali,
quale età,
l’uomo nei pressi di Saturno e noi a contemplare,
a occhio nudo?
Due poli,
una sola resistenza,
ma è quella che ti nasce,
propaggine tra gli opposti
che genera la vita
e vita, sempre.
Bec
Și chiar străin de un idiom italo-gheg,
aud malul de Eire,
7 lovituri surde cu pușca
și un trup transmigrat
al meu
în fața unui zid mic
peste rogia vecia,
lumea surprinsă,
acolo din nou
în agonia ultimei nopți,
lentile și ocheane,
ce vârstă,
omul lângă Saturn și noi contemplând,
cu ochiul liber?
Doi poli,
o singură rezistență,
dar e cea care te naște,
butaș printre opusuri
ce generează viața
și tot viață.
Dissociazione
Non risparmi dai ricordi
un campo di trifogli,
e quando pronunciano il tuo nome
le sillabe si dividono
oltre le regole dettate dalla metrica.
Mukunda ascolta muto
e ti parla dentro e non ti lascia solo
per due ore,
Lisa vi tace un canto
di sirena,
tre ore già commuove,
euforia, ore cinque,
da un cesto sinuoso come cobra;
guscio nella scatola
la mente pulsa e inietta
di sangue capillari
dall’occhio fisico
piangi lacrime d’inchiostro
e..
più remore non hai,
le mani nel silenzio scavan
tra dita d’incavi
evanescenze,
l’automatismo della legge universale,
i ritorni si allacciano
ad un punto di domanda.
Quale fogliolina posso coglier
adesso
dal tuo trifoglio?
Disociere
Nu scutești din amintiri
un câmp cu trifoi,
și când îți pronunță numele
silabele se separă
dincolo de regulile impuse de metrică.
Mukunda ascultă mut
și-ţi vorbeşte înăuntru și nu te lasă singur
timp de două ore,
Lisa aici tace un cânt
de sirenă,
trei ore deja emoționează,
euforie, cinci ore,
dintr-un coş sinuos ca o cobră;
găoace în cutie
mintea pulsează şi injectează
cu sânge capilari
din ochiul fizic
plângi lacrimi de cerneală
şi..
rețineri nu mai ai,
mâinileîn tăcere sapă
prin degete de la scobituri
evanescențe,
automatismul legii universale,
revenirile se leagă de
un semn de întrebare.
Pe care foliolă o pot culege
acum
din trifoiul tău?
Abbandono
Scorron stranieri
Su teli viscosi,
Istanti come formiche
E parole mosche
Nel lento divenire
Del microcosmo assorto
Dove bene e male
Leniscon i sensi
E mietono ideali di vita nuova.
Il cuscino è un sasso
E la tua mente ha già
un amico nuovo
nella terra
che suda latte.
Abandon
Trec străine
Peste pânze vâscoase,
Clipe ca furnici
Și cuvinte muște
Într-o devenire rară
A microcosmului absorbit
Unde bine și rău
Alină sensurile
Și seceră idealuri ale vieţii noi.
Perna e o piatră
Și mintea ta are deja
un nou prieten
în pământul
ce transpiră lapte.
Lasă un răspuns