Grija lor a fost aceea de a semna cât mai repede un protocol tacit cu Ministerul Educației prin care să-și asigure prezența în sfera decizională a școlii… Așa cum tot o frământare de căpătâi a fost aceea de a pune piciorul în prag să traseze cui și la ce bani, dacă nu e din parohia cimitirului vizat, i se poate aloca un loc cu verdeață! Ori să-i oblige pe bieții enoriași să monteze tăblițe de identificare pe crucile celor dragi. Să fie adresa la vedere să să se orienteze mai ușor borfașii unde să dea o spargere pe măsura bogăței familiei mortului. Și tot o grijă principală a fost și înspăimântarea elevilor cu focul iadului prin manualele de „religie”…
Dar nu i-am auzit să ceară autorităților Statului bun de muls, sau măcar primarului Bucureștilor, intervenția pentriu a-i apăra pe simpli cetățeni de tot mai desele desfrâuri în „sodoma” și „gomora” lumii moderne. Nu i-am văzut să ia atitudine față de organizarea, pentru a nu se știe a câta oară, a „marșului” minorităților sexuale. Marș transformat, în acest an, în festivalul de „curcubiștilor” cu aere de capitală europeană. De fapt, au mers ei și la Oprescu, dar pentru alte treburi; să adune contribuțiile „cetății” pentru Catedrala Neamului!
Și doar întâmplător am asistat zilele trecute la sifonarea unui protocol „secret” între Patriarhie și Ministerul Educației. Pentru că, Patriarhia împune Statului Român ce acte să semneze supusul laic, nu?! Un protocol care nu este unul fățiș de îndoctrinare a elevilor în conceptele bisericii, dar poate reprezenta o portiță care să asigure reprezentanților bisericii o prezență și mai puternică în gestionarea treburilor instituțiilor Statului.
Pentru început, la nivelul școlii, unde Biserica vrea să fie… consultantă înainte de a fi angajat sau dat afară vreun profesor de religie. Și doar acum vorbim doar despre profesorii de religie. Căci, mâine-poimâine, odată ce i se va fi recunoscut locul decizional (și poate discreționar) în viața școlii, Biserica va impune „binecuvântarea” sa, nu doar pentru proprii reprezentați (preoții-profesori care riscă să se transforme, astăzi, în noii sectoriști de cartier!), ci pentru oricare dascăl care vrea să predea la catedră. Ba, poate va trece și la transformarea orelor de religie în ore de ortodoxism (ceea ce și sunt, de fapt, acum!) și poate că studiul religiei va fi transferat profesorilor de filosofie și istorie, ca tematică. Și poate vom ajunge ca profesorii de filosofie să fie și primii dascăli pe care biserica îi va cere „certificați” prin „binecuvântările” ei, pentru că, nu-i așa?!, filosoful e mai suspect a fi ateu nedeclarat!
Apoi, protocul nonînțelepților va putea fi aplicat în toate instituțiile statului. Că vorba aceea: de ce să nu aibă Biserica un reprezentant și în CNA, de exemplu?! Mai ale în CNA-ul extins care se construiește acum pentru a se încerca reglementarea „editorială” a internetului. Că tot s-a arătat deranjată Patriarhia de prezența în mediul virtual a site-urilor „otodoxe” care nu au binecuvântarea pentru informațiile difuzate! Acum, este vorba doar de site-uri, dar reglementarea va coborî ulterior la nivelul rubricilor de religie/spiritualitate de prin ziarele electronice, emisiunile Tv ori variile platforme digitale. Păi’ ce, nu poate furniza „Patriarhia SRL” (și nu „Biserica SRL” cum am fi tentați să spunem!), contra cost, informații binecuvântate pentru spațiul media?! Așa cum tipăriturile religioase trebuie să aibă binecuvântarea clerului, iar editarea, mai ales, sub amenințarea afurisirii, să se facă doar prin editurile…
Și totuși, deși manifestă astfel de cerințe, pe care le putem înțelege până la un punct, Biserica este absentă când „varietatea sexuală” vrea a se produce, lasciv și scârbos, pe străzile Bucureștilor. Aproape chiar pe sub geamurile lăcașelor de cult, unde „curcubiștii” își anunță fetișurile. Și nu este vorba de un marș de câteva ore, vreme în care Patriarhia să-și ia liber de la veghearea moralei creștine în București, căci de la primarul doctor-gură-nespălată ce să mai așteptăm?!, dar toată expunerea publică a nefericiților nepătrunși, pe și de pe la spate, va dura aproape o săpămână!
De ce să suportăm așa ceva în orașul nostru? În țara noastră? De ce pruncii noștri, înainte de a cuprinde perenitatea unor definiții esențiale: mamă, țară, patrie, să afle ce reprezintă LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi transgender!).
Și cum putem sta atât de indiferenți când „curcubiști” vor să întineze numele „micului Paris”? Mai ales că, batjocoritor la adresa normalului, organizatorii LGBT nu doar că au extins, iar autoritățile au aprobat, datul în stambă a femeilor cu barbă și bărbaților cu țâțe de la ore la… zile întregi, într-o lafăială tematică a țățelor de bărbați și puțelor de femei (ori a altor scârbosenii de remusciți feisbuciți în parlament), dar numele manifestării zombilor gay a fost schimbat din „Gay Pride” în… „Bucharest Pride”. Păi’, mâine-poimâne, o să-i spună direct „Romanian Pride”! Când „curcubiștii” nu se vor mai mulțumi doar cu pretenția de a-și vedea steagul scârboșeniei înălțat pe Parlamentul țării, solicitare făcută acum de însuși Cremus Homocernus, ci vor pavoaja toată țara!
Or, și atunci vom tăcea? Dacă da, să nu ne mire dacă Europa va pune egal între români și țigani, ci și între bucureșteni și LGBT! Sau nici pentru asta nu ar trebui să ne deranjăm să ieșim în stradă?
Tăcerea noastră le dă lor mai mult curaj pentru a perverti tineretul și moravurile din România.
Masonii îi folosesc pentru a lovi în valorile creștine și naționale.