Lirica florii de cireș – Alina Danciu

Închide-mă în luna mai!

De-ar fi acum spre nord să pleci
Şi lumii tu să mă predai,
Iubitul meu cu palme reci,
Închide-mă în luna mai!

Să vină moartea să se mire
Că-ţi dau şi trup şi suflet, tot,
Voi bea pocalul de iubire,
Ea îmi e singuru-antidot.

Voi fi mireasă, vei fi mire,
Dar nu aici. Prin timpul laş
Ne-om arunca în nemurire
Cu un avânt sinucigaş.

………………………………………

Dar azi, nimic nu te mai doare
La ceasul greu, golit de dor
Dispare Mai din calendare,
Încet, încet, în tine mor..

Culori

Astăzi ne vom picta doar în culori,
Ca de tristeţe tu să mă dezveţi,
Vom desena poeme prin nămeţi,
De fericire, cu drept de-autori.

În verde mă voi metamorfoza,
Să-ţi cresc copacii pe meleag ceresc,
Mai sus şi dincolo de „te iubesc”,
Cuvinte noi şi verzi vom inventa.

Interiorul tău îl voi picta
Cu-albastru cristalin de Voroneţ,
În rugăciuni de rouă şi dezgheţ,
Cu sentimente îl voi încrusta.

În roşu să mă caligrafiezi,
În ropot de cireşe căzătoare
Precum bătăi de inimă în floare
Şi ochii mei cu mirt să-i parfumezi.

Iar galbenul să-ţi explodeze-n minte,
Lumina să te-ascută pân’ la zei
Când te-i întoarce, sufletul să-mi bei,
Dospit în aura de simţăminte.

În violet să medităm pe strune
De harpă, cu miros de îngeri mov
Care transcend al zilelor ceaslov,
Îngenuncheaţi cu noi în rugăciune.

Mi te aşterni în suflet…

Mi te aşterni în suflet precum o rugăciune
Ce îmi alină rana, îmbălsămând-o-n noapte
Cu vindecări; în zorii iubirii de tăciune,
Dorinţa ancestrală în aripi mi se zbate.

Din trup, în alte trupuri și iar în altă viaţă,
Te-aştept mereu pe tine, dar trupul nu-mi ajunge
Şi mă cuprinde toamna și teama mă agaţă
Peste abisul morţii, când pasul mi se frânge.

Unde colinzi, lumină? În care emisfere
Mi te hrăneşti cu inimi din rodiile coapte,
Când mie îmi laşi gerul, albindu-mă-n tăcere
Şi-n neputinţa oarbă,de a te ști departe?

Prin care munţi să-ţi număr popasurile toate
Şi cât de sus cu tâmpla să mă arunc în stele?
Prin câte mări să-ţi caut comoara de brocarte,
Ce mie mi se-arată in zboruri paralele?

Doar somnul mă alină, alunecând în stoluri
Spre tine, pe pământul salvărilor promise,
Dar dimineaţa surdă, mi-aduce aceleasi goluri
Şi-obsesii ce îmi cântă din Rai cu porţi închise.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*