Poate că au fost și ei în campanie electorală… Dar asta nu înseamnă că își puteau permite să spună orice. Păi’, dacă în loc de „avansarea în dezbatere publică” a unui (nou) proiect de autonomie, maghiarii cereau direct referendum pe model de putinizare secesionistă, acea premiză a destabilizării cu acte „europene” (în baza rezoluțiilor PE!), care să conducă la autonomizare și federalizare? Tot cu îngăduință ar fi privit Victor Ponta declarațiile maghiarilor ca fiind „de campanie”? Și apoi, în timpul unei campanii electorale, fie și pentru Parlamentul European, țara nu se mai respectă? Sau în acest caz se dă cumva dezlegare de la obligația respectării Statului Național, putând fi sidate instituțiile acestuia, încălcate normele de drept și dărâmate simbolurile populației majoritare?! Ori, poate pentru guvernanți, campania electorală dă liber, nu doar la abuzurile de panotaj și afisaj electoral, ci și la ampuntarea stării de normalitate și ducerea afirmaților penale ale candidaților extremiști în firesc?
Și poate că am fi ignorat și aceste ultime săgeți aruncate de maghiarii lui (Kelemen) Hunor, fiind, nu-i așa?!, în campanie. Deși, dacă Victor (Budai)Ponta își permite să se așeze prostește pe o ureche (aparent prostește, pentru că între ignoranță și trădare nu se poate pune egal la un asemenea nivel!), justificându-se că „ei nu ne-au cerut aşa ceva; nu ne-au cerut nouă” (și așteaptă, tu, Ponta să îți ceară maghiarimea politică în mod oficial autonomia, că o să o facă, dar după ce îi vor fi sădit semințele otrăvite), noi nu putem sta nepăstori. Bașca faptul că, de la floricelele și acoladele cu autonomii simbolistice și „culturale”, liderii maghiari au început să sădească imperativul unei „autonomii teritoriale”. Sau, dacă nici pe asta maghiarimea politică nu i-a cerut-o lui direct (!), Victor Ponta nu o ia în considerare ca factor de risc la adresa unității statului român? Așa cum, dacă tot nu au i-au cerut lui direct semnătura pe actul de guvernare maghiaro-maghiar, Victor Ponta nu are de ce să se arate deranjat de aducerea Partidului Civic Maghiar la guvernare de către UDMR, nu?! Chiar dacă proiectul de autonomie teritorială este întins tocmai între cele două gheare ale maghiarimii politice, gata să treacă la sfârtecarea „în cadrul legislației europene”, a țării…
Pe el îl măcina convocarea CSAT-ului pentru a dezbate necazurile Ucrainei, când aici, pe pământul nostru, se bat țărușii care să înjunghie sfântul pământ strămoșesc… Aici unde, prin UDMR, Viktor Orban îl guvernează pe Victor Ponta. Aici unde Marko Bela, dar și alți lideri ai UDMR-PCM, aprobă pretențiile lui Viktor Orban de a li se acorda maghairilor din Bazinul Carpatic „autoadministrare și autonomie teritorială”. Aici unde politicile secesioniste ale lui Viktor Orban au devenit teme de lucru pentru Victor Ponta.
Și nu putem sta nepăsători, cum au făcut-o alții, la ei acasă (și iată unde au ajuns!) pentru că proiectele maghiarimii politice de la noi nu pot fi rupte dintr-un context mult mai larg.
Un context din care nu putem desprinde acțiunile liderilor UDMR de sarcinile date de stăpânul FIDESZ de la Budapesta. Și poate că și despre Viktor Orban, când acesta a aruncat în obrazul Europei umorile lui de iredentist sadea, vorbind despre acordarea unei „autonomii sporite pentru comunitățile maghiare din bazinul carpatic”, Victor Ponta s-a mulțumit să spună că a greșit (pentru că doar și Orban a fost în campanie, nu?!). Dar de ce a tăcut Victor Ponta când cei doi trăzniți în ale declarațiilor de campanie (ungaro-maghiaro-maghiară) și au dat mâna și au lansat un mesaj comun?! Un mesaj pentru care, cu numai câteva zile înaintea alegerilor europarlamentare, Viktor Orban a venit special la Satu-Mare!
Un discurs pe care UDMR a avut grijă să-l prezinte ca fiind mesajul comun al „viceprim-ministrului Kelemen Hunor” dimpreună cu cel al „prim-ministrului Guvernului Ungariei”.
Or, se prea poate ca, pentru a fi lăsat să guverneze pe mai departe, Victor Viorel să aibă nevoie de guvernanța asigurată de Viktor al lor (ăla sub a cărui „guvernanță” se băga mai deunezi, lingușitor, și Traian al nostru). Un accept pentru care premierul nostru (!) e gata să pună la bătaie mulți bani… Fonduri pentru un UDMR care nu mai este o simplă asociație culturală aflată abuziv pe eșichierul partidelor! Pentru că, din momentul întânirii Orban-Hunor, se poate spune că UDMR a devenit în mod oficial o filială a FIDESZ! Că oficină a acestuia era de mult… Iar FIDESZ, via acordul UDMR(PCM)-PSD se află de acum la guvernare în România, sub „mandatul” lui Victor (Buda)Ponta.
Lasă un răspuns