În momentul când Băsescu a fost suspendat, demis şi suspendat, mai exact, Andrei Pleşu, în numele găştii lui (Liiceanu, Patapievici etc.), a declarat că ei nu se consideră ca fiind în barcă numită „intelectualii lui Băsescu”, că ei îşi pot schimba oricând orientările sau simpatiile politice. „Azi în car, mâine în căruţă!”. Poporul, prin sancţiunea de la Referendum, s-a dovedit mult mai clarvăzător decât filosofii băsişti, care vor rămâne aşa în istorie, băsişti, legaţi de obedienţa faţă de un preşedinte defect, care poate stă bine în par alături de alţi defecţi, ca Putin sau Kim Jong II sau XXII.
Dovadă că, recent, printr-o manevră de recuperare disperată a criminalilor culturii naţionale, Băsescu i-a chemat la Cotroceni şi şi-a decorat liichelele. Scriitorul Gabriel Liiceanu a declarat la ceremonia de decorare de la Cotroceni că preşedintele Traian Băsescu „a fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta” şi a adăugat că „intelectualii s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea preşedintelui”.
Or fi fost săritori cu prăjină şi noi n-am ştiut. El a fost la înălţimea lor, dar ea, gaşca, a fost la înălţimea lui Băsescu, care le-a mulţumit liichelelor? Că sunt aşa, liichele, o spune însuşi Liicheanu, că s-au recunoscut în „activitatea preşedintelui”, adică s-au recunoscut în cel care a vândut ţară, care a dus-o la faliment (peste o sută miliarde euro datorii), s-au recunoscut în trăgătorul de sfori, care este în fruntea celor mai corupţi preşedinţi pe care i-a avut România de la război încoace!
Textul linguşitorului (cred că şi lui Ceauşescu, dacă îl băga în seama, îi ridica o osana de la tribuna vreunui congres PCR), citat de presă din România, e acesta: „Dumneavoastră aţi spus în cuvântul pe care ni l-aţi adresat că nu ştiţi dacă aţi fost la înălţimea exigenţelor măcar a unei părţi din intelectualitatea română. Fac parte din aceia cărora li s-a lipit eticheta de «intelectual al lui Băsescu» şi aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţară asta. (…) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastra”, a spus marele filosof, directorul corupt al editurii Humanitas.
Această declaraţie e o ruşine şi le stigmatizează pe liichele. Care se recunosc în activitatea frauduloasă a preşedintelui. Ce înălţime are Băsescu? Bună de ajuns în primul ştreang din bătătură lui nea Ion, votantul scârbit şi asuprit. Asta e şi înălţimea liichelelor. Să fie clar, Liiceanu nu este un intelectual reprezentativ pentru a vorbi în numele tuturor intelectualilor din România. Există o mare parte, majoritară, de intelectuali români care nu vor să fie la înălţimea liichelelor băsiste.
Liiceanu a lansat moda plagierilor, cu plagierea din Heidegger, opera lui e subţire, ca şi inexistentă, tot ce e valoros, e furat din Noica, dovadă că a dat-o pe cărticele de propagandă ieftină, cu liichele şi turnători! Cu asta se ocupă marele intelectual! Mă mir că Pleşu n-a fost la Cotroceni. Să nu fie şi el decorat? Oricum, în ştirile pe care le-am citit, nu apare. O fi apărut la televizor! Sau, dacă n-a apărut, înseamnă că parabolele lui Iisus şi-au făcut efectul şi a dat doi paşi înapoi, ca Lenin, să scape de râia liichenistă. Apare însă „în corpore” haita de la ICR, cu Pataharbici în frunte, pe care Polifem o gratulează cu zvastică cu tot! Mai mult, ca să radă şi curcile, Băsescu i-a dat lui Pataharbici o decoraţie pe care Domnul Fecală o mai primise în 2010! Nu contează, să mai fie o tinichea la dosar!
De ce se întâmplă acest lucru acum? Pentru că există un conflict public, ruşinos, unic în lume, între preşedinte şi primul ministru. Se înjură reciproc, ca spadasinii în vorbe de la uşa cortului. E o ruşine cum se atacă unul pe celălalt, cum se vânează. Ponta a trimis corpul de control al guvernului la ICR să analizeze activitatea lui Pataharbici „et co.”. Şi i-a găsit cu fraude enorme. Ani de zile am semnalat aceste fraude, împreună cu Fănuş Neagu şi Mircea Micu. Dar puternicii zilei se făceau că plouă, aveau alte interese, fiindcă gaşca de la ICR era susţinută din afară. Peste 200 de intelectuali din ţară şi diaspora au semnat un memoriu pentru înlocuirea găştii de la ICR, dar Băsescu i-a sfidat pe toţi, reînnoindu-i mandatul pe încă patru ani lui Patapievici. S-au publicat sute de articole pe acest subiect, cu date şi tabele. Iar dacă Ponta a eliminat cuibul de viespi, Băsescu trebuia să ia o atitudine, nu?, să-şi apere odraslele, liichelele cocoloșite atâta vreme, cât tot mandatul său! Ponta nu a semnat decretul de acordare a acestor decoraţii, nişte pomeni ruşinoase, întrucât cei decoraţi sunt nedemni de numele de intelectual, nişte pungaşi, care şi-au dovedit în timp şi prin fapte ticăloase micimea.
Şi preşedintele, azi, în loc să-i sancţioneze pe hoţii dovediţi, îi decorează! Iată o mostră a politicii care se face la Bucureşti, iată ce preşedinte aţi ales, fraţilor de la urne! Care vă v-a mai chinui mult şi bine dacă voi, alegătorilor, nu căscaţi ochii. Nu se lasă de putere, fiindcă puterea înseamnă imunitate, iar fără imunitate, Polifem e mort! Dar el nu ştie că e mort demult, cel puţin pentru istoria pe care o scriu oamenii cinstiţi, adevăraţii intelectuali, nevânduţi liichelelor de la conducerea României şi găştii de intelectuali corupţi (vezi cazul Dinu Giurăscu, care şi-a dat demisia din parlamentul corupt). Cel puţin Liicheanu şi-a făcut gloria deposedând la revoluţie Editura Politică, luând cu japca toată moştenirea ei! Şi ce-a făcut? Şi-a publicat operele liichelismului sau fără ruşine, ale lui şi clientelei lui. Păi cum să nu se recunoască în „activitatea preşedintelui”! Şi oare pe unde o mai fi Căcărătescu, nu-l mai publică? Nu-l mai decorează? Nici el, nici Polifem? Poate că deja „căcărezii” decoraţi conduc un şlep de „300 de metri”, la care zice că se pricepe preşedintele. Sigur, se sfârşeşte mandatul, începe să recunoască la ce se pricepe, dar şi acolo a dat-o în bară cu flota Românei! Oricum, presa din America l-a pomenit o singură dată pe Băsescu, atunci când a vizitat în portul Constanţa un vas militar american, şi a scris că se pricepe la astfel de inspecţii, fiindcă e „un fost marinar”.
Nu se pricepe însă defel la intelectuali, nu ştie să aprecieze o carte (de când n-aţi mai citit o carte, domnule preşedinte?), nu e capabil să asculte un concert simfonic. Mai an, la Festivalul „George Enescu”, din loja lui Ceauşescu, aplauda între părţile unei simfonii! Sau compară ICR cu Institutul Cervantes! Ce miopie! Oare cum o fi pronunţat acest nume?!
Şi-acum îi compromite şi pe intelectualii care au fost medaliaţi de alţii, cu excepţia lui Netzer, care a validat propria-i crimă. Şi alţii de la ICR validează crime umane sau culturale. Le-am semnalat anterior pe cele de la ICR New York. Dar de ce nu i-a dat Băsescu o decoraţie marelui grafician Eugen Mihăescu? Nu merita?! Şi adversarii lui sunt intelectuali ai României, dar pe ei nu-i cinsteşte. De ce? Fiindcă i-ar da cu tinicheaua în ochi!
Oricum, domnul Liicheanu-heidegger nu pierde o ocazie să fie decorat. E bolnav de recunoaşteri polifemice! Iar această ultimă pupătură de la Cotroceni consfinţeşte liichelismul, e o nouă dovadă a găştii din jurul unui preşedinte disperat, năuc, dar mai viclean decât liichelele pe care le decorează. I-a atras ca musca ţeţe în cursă şi peştii au muşcat.
Lasă un răspuns