Muzeul Naţional Cotroceni și Societatea Colecţionarilor de Artă din România propun o expoziţie care, prin portretele de pe simeză, reconstituie o adevărată istorie. Expoziţia cuprinde peste 200 de lucrări din 50 de colecţii de artă particulare, opere semnate de artişti plastici reprezentativi, din perioada secolelor XIX-XXI, printre care Ion Negulici, Mişu Popp, Dan Mihail, Theodor Aman, G. D. Mirea, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Rudolf Schweitzer Cumpăna, Iosif Iser, Eustaţiu Stoenescu, Sever Burada, Gheorghe Petraşcu, Ştefan Dimitrescu, Nicolae Dărăscu, Constantin Artachino, Camil Ressu, Ipolit Strâmbu, Theodorescu-Sion, Răul Egon Lebel, Samuel Mützner, G. Lowendal, Alexandru Ciucurencu, Henri Catargi, Gheorghe Vanatoru, Aurel Băeşu, Corneliu Baba, Sabin Bălaşa, Marcel Iancu, Ion Sălişteanu, Vasile Grigore, Dragoş Morarescu, Vasile Parizescu, Vasile Pop Negresteanu, Constantin Piliuţă, Horea Paştina.
De ce doar portrete? În primul rând pentru că Portretul este o temă care a 
suscitat interesul pictorilor români încă de la începutul secolului al XIX-lea, când îşi face simţită prezenţa tradiţia occidentală şi pe meleagurile româneşti, o tradiţie reflectată prin numărul mare de portrete realizate de „primitivii picturii româneşti“, în special portrete ale celor din înalta societate. Apoi, portretul este reprezentarea unei persoane conform trăsăturilor sale reale, însă un rol determinanat îl joacă sensibilitatea artistului, care interpretează trăsăturile modelului în funcţie de curentul artistic pe care-l urmează sau conform caracteristicilor artei timpului în care realizează opera. În expoziţie se regăsesc şi numeroase autoportrete ale pictorilor, precum şi ale unor colecţionari.
De altfel, parcurgerea expoziţiei reprezintă o adevărată călătorie prin istoria artei moderne şi contemporane româneşti, mai ales prin apartenenţa autorilor la o etapă sau alta din dezvoltarea picturii noastre. Parcurgând pe îndelete expoziţia, vizitatorul este prins în atmosfera unei lumi pline de personalităţi culturale, precum Sergiu Celibidache, pictat de 
Rodica Anca Marinescu, Simona Vasiliu Chintila, portretizată de Spiru Chintila (Colecţia Matei Chintila), pictoriţă Irina Codreanu, într-o frumoasă imagine semnată de Henri Catargi, Tudor Arghezi prins cu acuitate de Corneliu Baba.
O categorie 
bine reprezentată este cea a “Autoportretului”, din care amintim lucrările lui Ion Vlasiu (“Autoportret cu pălărie”) Gheorghe Petraşcu, Corneliu Vasilescu (“Autoportret – Autofaliment”), Rodica Anca Marinescu, Claudia Popescu, Vasile Mureşan Murivale, în trei lucrări cu această tema, Teodor Răducan şi Clarette Wachtel (Colecţia G & K Patzelt), Aurel Băeşu (Colecţia Adriana şi Cristian Rădulescu), Vasile Grigore (Colecţia Olga şi Sorin Adam), Mircea Titus Romanescu cu “Autoportret (Clovn)”, Dragoş Morarescu…
La categoria portretelor oficiale, regăsim figura lui Carol I, pe cele ale paşoptiştilor, ale unor familii boierești de vază. Ultimele pot fi incluse unui portret burghez, într-o reprezentare influenţată de arta occidentală. O dovedesc “Boierul Gologan”, de Dan Mihail, din Colecţia Codrin Ştefănescu, “Dora D’Istria” sau “Ion Heliade Rădulescu”, ambele de Ion Negulici, Colecţia Victoria, Viorica şi Vasile Parizescu. 
Un ultim segment al expoziţiei, dedicat în mare măsură artiştilor de avangardă, începând cu un excepţional desen al lui Marcel Iancu, reprezentându-l pe Hugo Ball. Să amintim şi creaţia plină de ironie muşcătoare a contemporanului nostru Laurenţiu Dimisca, intitulată “Autoportret – Înger şi Demon”.
Prezenta expoziţie nu ar fi fost posibilă fără contribuţia Societăţii Colecţionarilor de Artă din România, membrii societăţii, oferind spre expunere opere de o mare valoare patrimonială, dând astfel posibilitatea vizitatorilor să cunoască creaţia unor adevărate genii ale picturii româneşti şi universale, altfel, inaccesibilă marelui public.
Lasă un răspuns