Încă mai avem o țară – grupaj liric închinat patriei

Ne vrem ţara înapoi

Cine poartă în mâini arme 
Şi drapelul cu mândrie,
Jugul grabnic să îl sfarme
Pentru noua Românie.

Cine poartă ţara-n suflet,
Nu se sperie de moarte,
Ci credinţă poartă-n cuget,
Nu minciuni și griji deșarte…

Cine îşi iubeşte ţara,
O iubește ca pe-o mamă
Ce va duce-n veci povara
Fiilor când vor da seamă.

Cine îşi iubește limba
Şi istoria nescrisă
Nu va da în veci la schimb a
Țării inimă deschisă.

Cine îşi iubeşte neamul
Nu va pregeta să surpe
Și să spulbere duşmanul
Gata țara s-o uzurpe.

Cine nu-şi spune român, ori
Dac sau vlah pământenit
Și-i din soi de trădători,
Aspru fie pedepsit!

Ne vrem ţara întregită,
Iar voi, hulitori de neam,
Veți avea crudă ursită
Fără drept la crez și hram.

Ne vrem ţara dinaintea
Celor trădători ca voi
Ce o pângăriți cu mintea
Şi o trageți în noroi.

Ne vrem România iarăşi
Cum ne-a fost lăsată nouă,
Fără vechi şi noi tovarăşi
Și-mpărţită pe din două …

Țara noastră-i ţara noastră
Doar cu Basarabia,
Vină iar clipa măiastră
Și Ştefan cu sabia…!

 

Te invoc în rugăciune

Cât te-am căutat în vise
Printre muritori şi stele,
Ți-am lăsat la porţi închise
Preţul lacrimilor mele.

Nu te-ai rătăcit prin lume
Călător de prea departe,
Vrând s-aduni fără de nume
Stele dincolo de moarte?

Oare, ai ştiut vreodată
Că citindu-ți stihul, seara,
Ţi-am dat venerarea toată
Și suspinele-mi ca ceara?

Te invoc în rugăciune
Și te-aștept să vii, sfioasă,
Nu ar fi altă minune
Mai reală, mai frumoasă!

Zeul poeziei noastre,
Anii trec, sunt muritoare,
Dă-mi din clipele-ți măiastre
Clipa mea de neuitare…!

Nu mai cred în vreo iubire
Suprimată de regrete,
Dulce-amară amăgire,
Cine-o să te mai aştepte?

 

Încă mai avem o ţară

Încă mai avem o ţară 
După crunte vitregii
Şi un nume cu povară
Dus prin lume de copii.

Încă mai avem o ţară 
Împărţită în bucăți,
Jumătate înafară,
Ruptă în străinătăţi.

Încă mai avem o ţară 
Cu istorie măreaţă,
Dacii vin din munți afară
Deșteptându-ne la viaţă.

Încă mai avem o ţară 
Şi comori încă ascunse,
Parte ni le confiscară,
Multe-s încă nepătrunse.

Încă mai avem o ţară
Cu străbuni nemuritori,
Trece iarnă, trece vară
Şi noi tot nepăsători.

Încă mai avem o ţară, 
Am uitat sau nu mai știm,
Ci pe mulți o să ne doară,
Ce puțin o preţuim.

Încă mai avem o ţară 
Mult râvnită de duşmani,
N-o lăsaţi cumva să piară
Cumpărați c-un pumn de bani. 

Încă mai avem o ţară, 
Burebista ne păzeşte
Cel de vitejie rară
Ce veghează sus pe creste.

Încă mai avem o ţară, 
Decebal ne strânge-n oaste
Să fim iar cei ce doboară
Veneticii lumii aste.

Încă mai avem o ţară 
Şi un zeu mărit, Zamolxe,
Crunt destin de foc și pară
Scris de Deceneu în doxe.

Încă mai avem o soartă 
Scrisă-n testament din aur,
Lupul dacic sceptru poartă,
Coadă lungă de balaur.

Încă mai avem în sânge
Vitejia unui neam
Ce nu a voit a plânge
Când doar morți ne supuneam.

Încă mai avem în viață
Rost să smulgem din ruine
România cea măreață
Pentru mine, pentru tine.

Încă mai avem tăria 
Să trezim în trupuri dacii,
Să ne regăsim mândria,
Nu să plângem precum laşii!

Încă mai avem puterea 
Să renaştem din cenuşă,
Să strivim pe veci durerea
Cu voința voinţă nesupusă.

One Response to Încă mai avem o țară – grupaj liric închinat patriei

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *